SIMONA FICA
1 PERSOANĂ CU PROBLEME DE NATURĂ PSIHIATRICĂ EVITAȚI
CONTACTUL CU ASEMENEA INDIVIDĂ
2 MITOMANĂ PROFESIONISTĂ (PÂNĂ LA UN PUNCT, DIAVOLUL STĂ ÎN
DETALII)
3 RUSOFILĂ VEZI MERITOCRATIA
NOUA DIVERSIUNE A RUSIEI COLABORATOARE CU LAURENȚIU PRIMO, UN INDIVID
DUBIOS ANTI UE, PRO-RUS, MALDAVENIST
4 ISRAELOFILĂ, COLABORATOARE CU NEOMARXIȘTI LENINIȘTI DIN
STRUCTURILE ROMÂNEȘTI ȘI REBUTURI DIN SISTEM PRO-ISRAEL, PRO-RUSIA JIDF (JEWISH
INTERNET DEFENCE FORCE) , GRUPUL FATA DIN DACIA
5 POSTACĂ ȘI CENZURATOARE PROFESIONISTĂ, TROLL PRO-RUS,
PRO-ISRAEL
6 STUDII SUPERIOARE: NIMIC
7 STUDII MILITARE: NIMIC
8 METODA DE DIVERSIUNE: ILEGALĂ PRETINDE A FI FOSTĂ ANGAJATĂ
LA DGIA, MAPN, SERVICII SECRETE, DATORITĂ TULBURĂRILOR DE NATURĂ PARANOIC SCHIZOFRENICĂ
LIMBAJ DE LEMN AL "agentului DGIA, fără facultate și
fără nici un studiu în domeniul militar"
Dovada că a mințit despre faptul că nu colaborează cu
Laurențiu Primo MERITOCRATIA
NOUA DIVERSIUNE A RUSIEI
Melodia de pe această pagina are rolul de pamflet şi trebuie
tratată ca atare. (e imnul fostei uniuni sovietice, dezactivat deoarece
deranjează urechea oamenilor)
From: Simona Fica <simonafica2@gmail.com>
To:
Sent: Tue, May 3, 2011 3:29:40 PM
Subject: Re: Fw: salutari din ARad
Ari, n-am lucrat niciodata nici pt rusi, nici pt altcineva in afara de tara
mea, dar am cunoscut profesionisti din multe servicii secrete straine de
la care am "furat" un pic de meserie si atat. CA IMI PLACE SA
INVAT!!! De Rusia ma leaga doar faptul ca am avut instructor, timp de doi ani,
in stilul de arte martiale systema, un fost comandant din Spetsnatz. Iar
orientarea mea este si ramanae nu de dreapta, ci de EXTREMA DREAPTA.
In alta ordine de idei, ma cam doare undeva de ceea ce se
spune "pe la colturi". Cand ai in dotare un Walther99, de 9 mm, ca
arma cu munitie de razboi, e cam al dracului de imposibil sa fii.. nebun. Nu
crezi??? Dar nu asta e important, ci faptul ca strategiile unora de denigrare a
mea, in scopul "inchiderii gurii" nu functioneaza in privinta mea, ei
practica o chestie kgb-ista pe care eu insami o stapanesc mai bine ca ei, ca nu
degeaba am fost, candva, in apropierea lui Smirnov, si nu am negat niciodata
acest adevar!
E nasol când te lauzi cu aşa ceva, cât despre anturajul
lui Smirnov (fostul preşedinte separatist al Transnistriei, citând moldovenii,
"foarte mare dement militează pentru unirea Transnistriei cu Rusia").
Vă puteţi da seama lejer despre ce personaj e vorba. Printre alte mizerii
lansate pe pseudoziarul dânsei, e un plan în care susţinea ea sus şi tare că
România poate fi ocupată în 4 ore la un atac al ruşilor, idee care circula pe
internet, e falsă, puerilă şi denotă caracterul acestui personaj, cât şi ura ei
faţă de România. La fel faptul că ştie stilul de luptă systema e o exagerare,
deoarece fizicul ei în orice poză cautaţi o dă de gol că nu are nici o
activitate sportivă. Însă e de remarcat agentura din spatele ei, foste
cadre oameni care urăsc România şi care au reuşit să păcălească destui oameni.
Până la un punct.
Judecătoria IAŞI
IAŞI
Dosare
|
Informaţii detaliate despre dosar |
||||||||||||||
|
|
CĂI DE ATAC: |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
TERMENE DE JUDECATÃ: |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
De fapt ce se întâmplase: pârâta cum i se spune mai
nou ducea o campanie acerbă de denigrare a arabilor pe ziarul care publica şi
mizeriile anti Mapn, anti sistem anti orice, prin care îi făcea un
pericol pentru societate, rezidenţii arabi de la noi au devenit astfel
terorişti hamas, al qaeda, criminali, urmăriţi de FBI etc, metodă ce coincide
evident cu acţiunile grupării dacice care însă gruparea e caracterizată de un
antisemitism agresiv-violent. Simona Fica acţiona la ordin, direct influenţată
de JIDF. Evident, dânsa a avut nenorocul să atace un arab cum se vede mai sus
care i-a spus în faţă că o va da în judecată pentru calomnii şi insulte. Toate
acţiunile de denigrare au fost duse datorită influenţei nefaste asupra ei de
către organizaţia JIDF, care avea interes direct să submineze starea de bună
înţelegere şi respect reciproc între comunităţile de arabi şi români din
România, deoarece se ştie aceştia vor face absolut orice pentru a băga fitile
între români şi arabi, români şi unguri, români şi fraţii noştri de peste Prut,
între creştini şi musulmani, etc. Ceea ce a urmat şi-a meritat-o chiar dacă
târziu dar, mi-aduc aminte că pe paginile de fb îi scotea pe arabi drept un
pericol pe stradă, terorişti ce trebuie combătuţi şi arestaţi imediat, etc.
Pentru a studia dovezile se intră aici:
http://portal.just.ro/Index.aspx
pe hartă se dă click pe Iaşi
apoi pe judecătoria Iaşi
Se intră la dosare şi se scrie la număr dosar 8044/245/2011
şi apoi caută:
- PREZENTARE
- ORGANIZARE
- LISTE
ŞEDINŢE
- DOSARE
- JURISPRUDENŢA
- INFORMAŢII
STATISTICE
- INFORMAŢII
DE INTERES PUBLIC
- ALTE
INFORMAŢII
- CONTACT
- ATLAS
JUDICIAR
|
|
|
Înapoi la hartă |
|
|
|
|
|
|
Judecătoria IAŞI
IAŞI
Dosare
|
|||||||||||||
ALTE MIZERII GENERATE DE SPECIMEN
Ziarul Curentul
VAI DE CAPUL ACESTORA, TRĂDĂTORI DEZINFORMATORI PENTRU
RATING
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea
Academiei Romane
Acasă Actualitate Fostă
agentă secretă a armatei: la Hexi Pharma se produceau droguri de...
Fostă agentă secretă a armatei: la Hexi Pharma se
produceau droguri de mare risc. Condrea e în Venezuela
De
-
22:05, 23 mai 2016
DISTRIBUIȚI
O fostă agentă secretă a Serviciului Secret al Armatei,
DGIA, locotenent-colonel în rezervă, rupe tăcerea. Raisa Ekaterina Ivatenko
este acum angajată ca și consilier parlamentar pentru deputata Liliana Mincă,
fiind și o foarte bună prietenă a acesteia (Raisa și Liliana sunt apropiate de
vârstă și Raisa îi spune mamă, mamei deputatei). Mincă a lucrat și ea în
tinerețe, după o perioadă în care a fost muncitor necalificat, ca secretară a
fostului general de armată Victor Atanasie Stănculescu, criminalul de la
Revoluție. Raisa Ivatenko s-a născut la Leningrad și a afost adoptată câteva
luni mai târziu în România. Fostă agentă a Direcției Generale de Informații a
Armatei, după cum anunță chiar ea pe pagina se facebook, Raisa Ekaterina
Ivatenko are un doctorat în Strategie Militară în Antiterorism la Academia
Militară Khabarovsk din Rusia și a trăit în Angola și Rusia.
Ivatenko a postat două informații explozive: patronul Hexi Pharma ar fi fugit
în Venezuela iar la Hei Pharma se produceau droguri de mare risc. Ce nu explică
nici Ivatenko și nici Monica Macovei, ambele susținătoare ale ipotezei că
mortul nu e Condrea este cine e mortul? cine ar fi fost de acord să intre cu
mașina în copac să moară în locul lui Condrea?
Vă prezentăm integral postarea fostei spioane fără alte
comentarii:
„Este cel mai mare scandal din ultimii 15 ani (de la nevasta
generalului Heroina incoace, cea care pusese mana pe Antibiotice Iasi, candva,
si producea industrial droguri ce apoi impanzisera Europa), iar voi zburdati
dupa diluari de dezinfectanti!
Pentru posteritate:
1. Nu, moartea celui imbracat in hainele patronului de la Hexi precum si fuga
in Venezuela a patronului Hexi, nu au efect asupra descoperirii complicilor
privind dezinfectantii, caci Hexi era beneficiarul licitatiilor controlate de
catre unii politicieni la inalt nivel, si acestia obligau managerii celor 300
de spitale sa achizitioneze dezinfectantii. Managerii spitalelor STIU cine sunt
acestia, prin urmare nu patronul Hexi detinea adevarul absolut despre reteaua
de coruptie din sistemul medical, disparitia lui fiind inutila.
2. ATENTIE: Hexi produce droguri. Droguri am zis! Reteaua e internationala si
beneficiarii banilor din Cipru nu sunt coruptii romani ci exact colegii de la
Bruxelles ai minunatului guvern tehnocrat, iar informarile SRI (in fapt
adevaratul aparator al intereselor Romaniei, dar in care toti dati acum cu
pietre intr-un mod absolut jegos!) au fost pe doua directii referitoare la Hexi
Pharma:
a) diluarea dezinfectantilor (prin care Hexi a atins siguranta nationala), si
b) productia de droguri de mare risc, industrial, in fabrica Hexi, apoi
transportul acestora in tari europene, din plasarea acestora incasand banii
spalati in Cipru niste unii de la Bruxelles!
Mai devreme sau mai tarziu, complicii din Romania ai retelei
internationale de producere si comercializare a drogurilor de la Hexi, vor fi
arestati, indiferent ca ei isi fac veacul acum prin Cotroceni sau prin cladirea
Guvernului Romaniei, iar prima care va da cu subsemnatul pentru savarsirea
infractiunii de tradare VA FI ministra Pruna de la Justitie, ea trebuind sa
clarifice de ce tocmai cand informarile SRI cu privire la cloaca de droguri de
mare risc ajungeau la Cotroceni, ea dadea ordonante de urgenta prin care limita
atributiile SRI in filaj si urmarire informativa printre altele si pe vectori
de retele de trafic de droguri! Intentia ei de a distruge Serviciul Secret al
Romaniei fiind evidenta!!!! Astea fiind graite, mai am o vorba sa va spun: Și
când mă voi Ridica pe mulți am să-i aşez in genunchi…”
SURSA DIVERSIUNII:
https://www.curentul.info/actualitate/fosta-agenta-secreta-a-armatei-la-hexi-pharma-se-produceau-droguri-de-mare-risc-condrea-e-in-venezuela/
TAIFUN în STUP! Liliana Mincă a CONCEDIAT-O pe consiliera
care vorbea despre DROGURI/Condrea/Hexi!
comisarul.ro joi,
26 mai 2016, 14:00
E furtună de „grad” mare în STUP! Și tinde să se
transforme în taifun după ultimele dezvăluiri! Toți sar ca arși să nege și să
ducă în derizoriu tot ce se spune despre Condrea, „accident”, implicarea
Serviciilor! Suntem siguri că s-a dat deja ordin ca fosta nevastă a lui
Condrea să fie scoasă nebună. Calimente, mistrețul bășinos din WC-urile
televiziunilor, preşedintele Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi
Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii
Serviciului de Informaţii Externe, a și făcut-o, cu perdea, sărită de pe fix.
Liliana Mincă a procedat ca rușii, a eliminat-o pe
consiliera care, zilele trecute spunea că la Hexi Pharma sunt bănuieli că s-ar
fi fabricat și droguri!
Raisa Ekaterina Ivatenko, locotenent-colonel în rezervă a
Serviciului Secret al Armatei, DGIA anagajată consilier parlamentar pentru
deputata Liliana Mincă, fiind și o foarte bună prietenă a acesteia (Raisa și
Liliana sunt apropiate de vârstă și Raisa îi spune mamă, mamei deputatei) a
acuzat pe pagina sa de facebook în urmă cu câteva zile că patronul Hexi Pharma
ar fi fugit în Venezuela iar la Hexi Pharma se produceau droguri de mare risc.
Raisa Ivatenko s-a născut la Leningrad și a afost adoptată
câteva luni mai târziu în România. Raisa a eplicat ulterior că „n-am fost agent
secret, eu neocupandu-ma, pe vremea cand lucram in DGIA, de activitate
informativ-operativa, ci strict de comanda activitatilor antitero. De CAFTEALA,
adica.”
Liliana Mincă a pendulat între diverși protectori în ultimii 25 de ani:
Victor Atanasie Stanculescu, Dan Voiculescu și Gabriel Oprea.
Azi noapte pe la ora 01, Mincă a concediat-o pe buna sa
prietenă Raisa la o oră după ce aceasta a insistat cu producerea de droguri la
Hexi Pharma:
„Au trecut peste 48 de ore de cand informarea mea cu
privire la producerea de droguri in Hexi Pharma a ajuns pe toate ecranele,
ziarele, gardurile. 1. Acuzatia pe care am facut-o (pe baza unor documente),
fiind de o gravitate maxima, nu era firesc ca reprezentantii Hexi Pharma sa dea
un comunicat de presa in care sa dezminta? Le-o fi "murit" patronul,
dar n-au murit nici directorul general, nici directorul de productie, nici
purtatorul de cuvant, si-atunci de ce tac? Nici macar un sunet, nici macar o
amenintare cu instanta, nimic nimic nimic. DECI eu cand afirm ceva stiu exact
ce spun! 2. Fabrica a fost inchisa (a incetat productia) cu o saptamana inainte
sa "moara". Nu trebuie sa fi expert in ceva ca sa nu-ti pui
intrebarea logica: de ce-a inchis-o in loc sa produca in continuare
dezinfectanti, tocmai ca sa ne arate ca nu-i dilueaza? Continuarea productiei
avea menirea logica sa demonstreze ca nu isi dilueaza produsele. Or Condrea A
INCHIS FABRICA DE TOT! De ce? Pai pentru ca acolo nu se produceau doar dezinfectanti,
ci si...
Apropo, am vreun chimist in lista? Daca da (ca
sa nu spun eu) il rog sa vina aici si sa va spuna, tuturor, ce substanta
(printre altele) folosita in producerea dezinfectantilor, se foloseste si in
producerea drogurilor sintetice de mare risc?”, scrie fostul
locotenent-colonelul de antiterorism pe pagina sa de facebook.
Mai mult decât concedierea, Mincă ar fi sunat și în
redacțiile televiziunilor să spună că nu o cunoaște pe Raisa, pe numele
românesc Simona Ela Fica deși pozele celor două împreună cu mama și soțul
deputatei stau mărturie pentru cât de apropiate au fost acestea. Aceasta anunță
concedierea pe pagina sa de facebook.
„Deoarece doamna deputat Liliana Minca a considerat ca
dezvaluirile mele cu privire la Hexi Pharma "ii prejudiciaza
imaginea", si azi mi-a transmis prin telefon atat ca sunt concediata cat
si ca, pentru a se salva (de la ce, doamna?) a sunat in redactiile
televiziunilor ca sa spuna ca "nu ma cunoaste", eu ii doresc succes
pe mai departe in activitate, nu voi spune televiziunilor ca nu o cunosc
(deoarece m-as face de ras fiindca presa poate cere oficial la Camera
Deputatilor contractul meu de munca si ar fi penibil sa mint ca nu o cunosc iar
ei sa prezinte dovada ca am fost angajata ei). Cateva precizari insa voi face:
1. viata mea si cariera mea nu au inceput cu Liliana Minca si nu se vor termina
cu Liliana Minca. 2. Mi-a cerut sa sterg postarile despre Hexi Pharma.
Cu regret o anunt public ca nu voi face asta, deoarece eu nu negociez cu nimeni
viata cetatenilor acestei tari, pentru nimeni si nimic in lume! 3. In afara de
domnia-sa nu am vazut pe nimeni speriat de postarile mele. Dimpotriva. 4.
Doamna deputat, tocmai pentru ca e parlamentar, ar fi trebui sa stie ca nimeni,
dar absolut NIMENI nu-mi poate incalca mie dreptul fundamental la exprimare! 5.
Nu voi sterge sutele de postari in care am promovat-o, sau altele sute de
postari in care am aparat-o de cei care au atacat-o in presa scrisa sau la
televiziuni. 6. Nu am timp de fricile si angoasele doamnei deputat, am foarte
multa treaba: SA IMI SERVESC POPORUL! Ca are sau nu acest popor nevoie de
adevarul pe care il spun, EU IL VOI SPUNE! PANA LA CAPAT!!!! Si o fac cu
bucurie, caci victoriile nu mi le contabilizez in voturi, ci in DREPTATE! Cine
ramane langa mine, ramane. Cine nu, nu conteaza. Langa mine nu pot ramane decat
oameni cu demnitate, onoare, corectitudine, curaj, si aceia nu sunt putini!
Deci, am fost concediata. Deci, SA SARBATORIM, pentru ca acum sunt si mai
LIBERAAAAAA.”
Vă prezentăm integral postarea despre DROGURI a fostei
spioane fără alte comentarii:
„Este cel mai mare scandal din ultimii 15 ani (de la
nevasta generalului Heroina incoace, cea care pusese mana pe Antibiotice Iasi,
candva, si producea industrial droguri ce apoi impanzisera Europa), iar voi
zburdati dupa diluari de dezinfectanti!
Pentru posteritate:
1. Nu, moartea celui imbracat in hainele patronului de la Hexi precum si
fuga in Venezuela a patronului Hexi, nu au efect asupra descoperirii
complicilor privind dezinfectantii, caci Hexi era beneficiarul licitatiilor
controlate de catre unii politicieni la inalt nivel, si acestia obligau
managerii celor 300 de spitale sa achizitioneze dezinfectantii. Managerii
spitalelor STIU cine sunt acestia, prin urmare nu patronul Hexi detinea
adevarul absolut despre reteaua de coruptie din sistemul medical, disparitia
lui fiind inutila.
2. ATENTIE: Hexi produce droguri. Droguri am zis! Reteaua e internationala
si beneficiarii banilor din Cipru nu sunt coruptii romani ci exact colegii de
la Bruxelles ai minunatului guvern tehnocrat, iar informarile SRI (in fapt
adevaratul aparator al intereselor Romaniei, dar in care toti dati acum cu
pietre intr-un mod absolut jegos!) au fost pe doua directii referitoare la Hexi
Pharma:
a) diluarea dezinfectantilor (prin care Hexi a atins siguranta nationala),
si
b) productia de droguri de mare risc, industrial, in fabrica Hexi, apoi
transportul acestora in tari europene, din plasarea acestora incasand banii
spalati in Cipru niste unii de la Bruxelles!
Mai devreme sau mai tarziu, complicii din Romania ai
retelei internationale de producere si comercializare a drogurilor de la Hexi,
vor fi arestati, indiferent ca ei isi fac veacul acum prin Cotroceni sau prin
cladirea Guvernului Romaniei, iar prima care va da cu subsemnatul pentru
savarsirea infractiunii de tradare VA FI ministra Pruna de la Justitie, ea
trebuind sa clarifice de ce tocmai cand informarile SRI cu privire la cloaca de
droguri de mare risc ajungeau la Cotroceni, ea dadea ordonante de urgenta prin
care limita atributiile SRI in filaj si urmarire informativa printre altele si
pe vectori de retele de trafic de droguri! Intentia ei de a distruge Serviciul
Secret al Romaniei fiind evidenta!!!! Astea fiind graite, mai am o vorba sa va
spun: Și când mă voi Ridica pe mulți am să-i aşez in genunchi…”
Galerie foto și documente
http://www.cdep.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=12007
DECLARAȚIE DE PRESĂ
În categoria Comunicat de presă27 mai 2016
primită de la doamna deputat Liliana Mincă (Grup PSD)
În urma dezvăluirilor făcute de doamna Fica
Marcela-Simona, cunoscută pe Facebook sub numele de Raisa Ekaterina Ivatenko,
precizez că la data de 05.01.2016 a fost încheiată convenția civilă de
colaborare între cabinetul meu parlamentar şi doamna Fica Marcela-Simona - în
funcția de referent. La data de 26 mai 2016, am încetat colaborarea.
^
Precizez că nu am cunoștință despre alte funcții deținute de
aceasta în afara celor menționate în CV-ul prezentat la angajare și nici despre
studii pe care dânsa le-ar fi efectuat în afara țării, întrucât doamna Fica a
prezentat la angajare diploma de bacalaureat, făcând dovada faptului ca este
absolventa Liceului industrial nr.2 din localitatea Caracal, județul Olt.
Am aflat din presă despre funcțiile și informațiile pe care
aceasta pretinde că le deține, fiind la rândul meu surprinsă de cele citite.
De asemenea, precizez că sunt indignată de amploarea și
consecințele afacerii Hexi Pharma şi solicit tuturor instituțiilor abilitate să
se sesizeze și să stabilească vinovații pentru ca pe viitor astfel de
evenimente reprobabile să poată fi evitate.
Din păcate o sumedenie de siteuri si bloguri au preluat
minciunile Simonei, majoritatea dintre ele fiind afiliate propagandei rusești
sursa diversiunii:
http://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/raisa-ekaterina-ivatenko-fost-agent-secret-al-dgia-hexi-producea-droguri-condrea-este-in-venezuela
Raisa Ekaterina Ivatenko, fost agent secret al DGIA:
"HEXI PRODUCEA DROGURI! Condrea este în Venezuela"
Data publicarii: 05.06.2016 12:18:00
O fostă agentă secretă a Serviciului Secret al Armatei,
DGIA, locotenent-colonel în rezervă, rupe tăcerea. Raisa Ekaterina
Ivatenko este acum angajată ca și consilier parlamentar pentru
deputata Liliana Mincă, fiind și o foarte bună prietenă a acesteia (Raisa și
Liliana sunt apropiate de vârstă și Raisa îi spune mamă, mamei deputatei).
Mincă a lucrat și ea în tinerețe, după o perioadă în care a fost muncitor
necalificat, ca secretară a fostului general de armată Victor Atanasie
Stănculescu, criminalul de la Revoluție. Raisa Ivatenko s-a născut la Leningrad
și a afost adoptată câteva luni mai târziu în România. Fostă agentă a Direcției
Generale de Informații a Armatei, după cum anunță chiar ea pe pagina se
facebook, Raisa Ekaterina Ivatenko are un doctorat în Strategie Militară în
Antiterorism la Academia Militară Khabarovsk din Rusia și a trăit în Angola și
Rusia.
Ivatenko a postat două informații explozive: patronul Hexi Pharma ar fi fugit
în Venezuela iar la Hei Pharma se produceau droguri de mare risc. Ce nu explică
nici Ivatenko și nici Monica Macovei, ambele susținătoare ale ipotezei că
mortul nu e Condrea este cine e mortul? cine ar fi fost de acord să intre cu
mașina în copac să moară în locul lui Condrea?
Vă prezentăm integral postarea fostei spioane, fără alte comentarii:
„Este cel mai mare scandal din ultimii 15 ani (de la
nevasta generalului Heroina incoace, cea care pusese mana pe Antibiotice Iasi,
candva, si producea industrial droguri ce apoi impanzisera Europa), iar voi
zburdati dupa diluari de dezinfectanti!
Pentru posteritate:
1. Nu, moartea celui imbracat in hainele patronului de la Hexi precum si fuga
in Venezuela a patronului Hexi, nu au efect asupra descoperirii complicilor
privind dezinfectantii, caci Hexi era beneficiarul licitatiilor controlate de
catre unii politicieni la inalt nivel, si acestia obligau managerii celor 300
de spitale sa achizitioneze dezinfectantii. Managerii spitalelor STIU cine sunt
acestia, prin urmare nu patronul Hexi detinea adevarul absolut despre reteaua
de coruptie din sistemul medical, disparitia lui fiind inutila.
2. ATENTIE: Hexi produce droguri. Droguri am zis! Reteaua e internationala si
beneficiarii banilor din Cipru nu sunt coruptii romani ci exact colegii de la
Bruxelles ai minunatului guvern tehnocrat, iar informarile SRI (in fapt
adevaratul aparator al intereselor Romaniei, dar in care toti dati acum cu
pietre intr-un mod absolut jegos!) au fost pe doua directii referitoare la Hexi
Pharma:
a) diluarea dezinfectantilor (prin care Hexi a atins siguranta nationala), si
b) productia de droguri de mare risc, industrial, in fabrica Hexi, apoi
transportul acestora in tari europene, din plasarea acestora, incasand banii
spalati, in Cipru, de niste unii de la Bruxelles!
Mai devreme sau mai tarziu, complicii din Romania ai retelei internationale de
producere si comercializare a drogurilor de la Hexi, vor fi arestati,
indiferent ca ei isi fac veacul acum prin Cotroceni sau prin cladirea
Guvernului Romaniei, iar prima care va da cu subsemnatul pentru savarsirea
infractiunii de tradare VA FI ministra Pruna de la Justitie, ea trebuind sa
clarifice de ce tocmai cand informarile SRI cu privire la cloaca de droguri de
mare risc ajungeau la Cotroceni, ea dadea ordonante de urgenta prin care limita
atributiile SRI in filaj si urmarire informativa printre altele si pe vectori
de retele de trafic de droguri! Intentia ei de a distruge Serviciul Secret al
Romaniei fiind evidenta!!!! Astea fiind graite, mai am o vorba sa va spun: Și
când mă voi Ridica pe mulți am să-i aşez in genunchi...”
Sursă: Curentul.info
Din fericire nu te vei ridica niciodată, odată cu avansarea
bolii psihice se preconizează și o creștere a problemelor
neurodegenerative ale creierului...moment în care va depinde doar de familie
dacă mai are așa ceva.
ALTE MIZERII
PRIMA CARE A LANSAT MIZERIA DE RAPORT "În caz de război
rusia poate nimici România în 4 ore" evident fake news
28 June 2013
Spre amuzamentul celor care cunosc mai aprofundat
chestiunile militare, de vreo două luni de zile circulă pe internet un scenariu
apocaliptic conform căruia armata română, în cazul unui conflict cu Rusia, ar
avea anihilate capacităţile de luptă în 30 de minute, ar fi nimicită în patru
ore şi desfiinţată în mai puţin de o zi. Desigur, apar multe contradicţii chiar
din acest scurt enunţ, dar aşa este, aşa se vehiculează. Ţinând cont de asta,
m-am decis să iau acest scenariu punct cu punct şi să-l analizez, demonstrând
că este vorba în cel mai fericit caz de unul SF, unul chiar amuzant, după cum
spuneam, dacă nu ar implica şi alte chestiuni ce ţin de unele elemente privind
siguranţa noastră naţională.
Într-un articol de-al meu mai vechi,
Dreptul istoric, starea de fapt şi bătăliile internetului, vorbeam despre marea
bătălie pentru conştiinţele oamenilor, pentru opinia publică, bătălie cruntă şi
cumplită ce se desfăşoară pe toate mijloacele media, dintre care un front
principal a ajuns să fie chiar mediul online, cel al internetului, în primul
rând datorită pătrunderii tot mai adânci în rândul populaţiilor educate cu
acces la acest mediu, folosit tot mai mult ca şi sursă primară de informaţie.
Iar aici rolul reţelelor de socializare, al forumurilor şi blogurilor devine
tot mai important. Cu atât mai mult, acest mediu nu avea cum să scape atenţiei
factorilor responsabili de propagandă în rândul populaţiilor ţintă.
Există mai multe tipuri de propagandă, pe care le voi dezvolta cu exemple
într-un articol viitor, dar scopul acestui articol este exact acest scenariu
care circulă şi este preluat de unii şi de alţii, după reţeta binecunoscută şi
folosită, prin intermediul aşa numiţilor “răspândaci”, de fapt agenţi de
influenţă folosiţi cu voia sau fără voia lor, cu ştiinţa sau neştiinţa lor. Nu
este treaba mea să-i judec pe fiecare care a preluat şi dezvoltat acest
scenariu, nici să caut sursa lui, respectiv cine l-a pus în circulaţie.
Si, ca fiu sincer si direct, nici nu mă interesează, deoarece există doar trei
mari posibilităţi. Prima, aşa cum apare într-un articol este că ar fi vorba de
un scenariu tactic discutat la nivel de SMG (Statul Major General) care le dă
acestora frisoane, iar aceşti ziarişti ar fi intrat în posesia acestui scenariu
tactic (să fim serioşi, foarte puţin probabil). Iar dacă, prin absurd, acest
lucru este real, îi invit pe toţi cei din SMG să se ceară acasă, să se apuce de
o altă meserie, deoarece scenariul aşa zis apocaliptic este pur şi simplu
fantezie. Voi arăta de ce ceva mai departe. Mai mult, ar trebui acuzaţi cel
puţin de neglijenţă în serviciu, dacă nu de ceva mai grav, din moment ce acest
scenariu ajunge la presă. Oricum, nu prea cred varianta asta, din motivele ce
le voi menţiona mai jos.
A doua posibilitate este că sunt oameni informaţi care vor să atragă atenţia
asupra dotării precare a armatei române şi dau în eter un astfel de scenariu
pentru a trage un semnal de alarmă şi prin asta să-i facă pe decidenţii
politici să ia atitudine şi să aloce banii necesari dotării forţelor armate.
Sunt de acord cu necesitatea acestor dotări, aş aprecia un astfel de demers,
dacă nu ar fi atât de catastrofic şi absurd. Iar cei ce doresc dotarea armatei
române şi transmiterea unui mesaj sunt sigur că ar fi ales altă cale, deoarece
sunt convins că ei prin demersul lor doresc să facă bine, nu rău. Ori, prin
acest scenariu, se face mai mult rău decât bine. La fel ca şi generalul
Antonescu când i-a transmis regelui Carol al II-lea celebrul său raport,Citiţi
şi cutremuraţi-vă!, nu a făcut-o prin presă, deoarece astfel ar fi luat la
cunoştinţă slăbiciunile armatei noastre inclusiv duşmanii ei, practic
încurajându-i într-o atitudine agresivă, deoarece nu aveam cu ce să le facem
faţă.
Mergând mai departe, putem spune că acest raport încurajează Rusia la o
atitudine dură faţă de România, din moment ce ne-ar bate în 30 de minute, patru
ore sau mai puţin de o zi. Ori, cineva care doreşte întărirea capacităţi de
luptă a ţării nu alege această cale, mai ales că ar avea o influenţă defetistă
nu numai asupra forţelor armate, ci şi asupra populaţiei. Ori, difuzată prin
mijloacele mass media şi prin internet, ne dăm seama că ţinta primordială a
acestei dezinformări, o numesc de pe acum aşa, o constituie populaţia românească,
inclusiv cea de la est de Prut. E simplu şi clar, aşa li se demonstrează că
România, cea în care îşi pun ei speranţe, cea pe care se bazează, cea cu care
ei vor să se unească, va fi bătută în 30 de minute. Populaţia României începe
să se teamă, îşi pierde încrederea în forţele armate (aflate în topul
încrederii din 1990 încoace), şi va acţiona în consecinţă asupra liderilor
politici, cu teamă faţă de rezultatul unei posibile agresiuni din est.
Beneficiarul principal?
Aici ajungem la a treia posibilitate, cea mai probabilă: acest scenariu este
clocit şi pus în circulaţie de undeva mult mai la est de noi, cu scopurile mai
sus menţionate. Să fiu bine înţeles, nu vreau să zic că cei care au pus în
circulaţie sau care au răspândit acest scenariu sunt agenţi ai Estului, departe
de mine acest gând. Dar pentru a explica, mă văd nevoit să citez nişte replici
dintr-un film de duzină din timpul Războiului Rece.
- - Care este cel mai bun agent secret? Întreabă Maestrul.
- - E simplu, răspunde Învăţăcelul, e cel care nu este prins.
- - Răspuns greşit, replică Maestrul, cel mai bun agent secret este cel care nu
ştie că este agent secret!
Cred că am spus multe cu asta, sper că mulţi vor înţelege. Brejnev, pe
demonstranţii vest germani care protestau şi scuturau gardurile bazelor
americane din Germania de Vest strigând Mai bine roşu decât mort! îi numea cu
sintagma devenită clasică, aceşti idioţi utili. Am spus şi mai multe despre
răspândaci citând aceste lucruri.
Ţinând cont de asta, dacă aş fi parior, jucător la ruletă, sau ce vreţi
dumneavoastră, între cele trei posibilităţi, ţinând cont de cele expuse mai
sus, eu mi-aş pune banii pe a treia posibilitate. Sau, dacă aş ţine bursa
pariurilor, aş miza 5% pentru prima, 10% pentru a doua, şi restul pentru a
treia. E părerea mea.
Dar şi acest scenariu este extrem de vulnerabil chiar în descrierea sa, cu atât
mai mare îmi este surprinderea când îl văd preluat şi distribuit (chiar dacă
uşor modificat) de unii care se semnează dedesubt ca şi ofiţeri (în retragere).
Poate în retragere din gradul lor de ofiţeri, din moment ce nu sesizează
absurditatea acestui scenariu. Dar răspândacii pot fi fiecare cu motivaţiile
lor, trecând peste minima analiză a inteligenţei. Pot fi naivi, interesaţi,
plătiţi, avizi şi multe altele, e problema lor, dar m-aş fi aşteptat la o
minimă analiză a aberaţiilor cuprinse în acest scenariu.
În fine, dacă nu au făcut-o alţii, o voi face eu. De la bun început, vreau să
menţionez că acest scenariu este foarte bine făcut. Targetul este clar, o
mostră extraordinară de dezinformare cu ţintă populaţia, nu vorbim de o
intoxicare a factorilor militari, care sunt sigur că au prins vulnerabilităţile
acestui scenariu. Scopul, l-am exprimat mai sus. Vorbim deja de o dezinformare
de genul propagandei gri, voi dezvolta subiectul într-un articol viitor.
Propaganda gri se referă la folosirea unor date şi informaţii reale pentru a le
deturna ulterior prin introducerea unor scheme spre scopul propus. În acest
caz, datele reale de care abundă acest scenariu sunt cele tehnice, care lasă
impresia cititorului prin multitudinea şi acurateţea lor, că întreg articolul
este real şi documentat beton. Voi copia aici articolul care cred că este sau
poate fi cel ce a generat altele pe internet, apoi îl voi discuta şi desfiinţa
punct cu punct.
Articol apărut în Ziua News, la 15.06.2012, ora 13.29
Ofiţerii planificării de luptă al MApN au avut în faţă un scenariu tactic
catastrofal: un război cu Rusia • În cazul unui astfel de conflict, România ar
fi ocupată în mai puţin de o zi • Câteva divizii ruseşti ne-ar putea neutraliza
forţa de reacţie în 30 de minute
Săptămâna trecută, ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a tras semnalul de
alarmă cu o declaraţie cât se poate de clară. “Armata Româna abia stă în
picioare la capitolul dotări”, a spus acesta, dezvăluind situaţia critică în
care se află MApN. Declaraţia lui Dobriţoiu vine în contextul în care România
este implicată financiar şi uman în războaiele din Afganistan şi Irak, scutul
antirachetă sau dronele strategice, aventuri militare de care nu ştim câtă
nevoie aveam din moment ce nu ne putem permite să refacem flota de avioane de
vânătoare. Mai mult, prin amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă la
Deveselu, românii au stârnit furia Moscovei, care prin intermediul generalului
de armată Nikolai Makarov, şeful Statului Major General al Armatei ruse ne-a
anunţat că am devenit ţintă prioritară a rachetelor nucleare tactice cu rază
scurtă de acţiune Iskander. Prin funcţia pe care o deţine, Makarov este şeful
serviciului secret al armatei GRU şi al faimoaselor trupe Speţnaz, diviziile
speciale de cercetare antrenate pentru eliminarea pericolelor nucleare. Ce i-o
fi venit ministrului Dobriţoiu să iasă în presă cu asemnea declaraţii? Orice
război este plănuit de creierul armatei, care se numeşte Statul Major General
(SMG). Recent ZIUAnews a intrat în posesia unui scenariu tactic discutat la
nivel de SMG al armatei române, care ne dă frisoane. Documentul prezintă
situaţia reală a României în condiţiile crizei mondiale, când sunt pe punctul
de a fi reactivate războaiele locale, ca paravan al reîmpărţirii sferelor de
influenţă. Ofiţerii de la planificarea de luptă (Departamentul pentru Politica
de Apărare şi Planificare) au trebuit să-şi imagineze cât ar putea să reziste
ţara noastră în faţa unui atac al Rusiei. Concluzia este şocantă: în caz de
război, cu dotările actuale, România poate fi ocupată în numai câteva ore.
Capacitatea de luptă a forţelor armate române ar fi neutralizată în numai 30 de
minute.
Scenariul discutat la Marele Stat Major arată în felul următor. Misiunea
principală a Grupării aero-navale ruse constă în executarea unei operaţiuni de
desant maritim şi aerian, în vederea ocupării regiunii Dobrogea şi controlul
punctelor de trecere de la Giurgeni-Vadu Oii şi Feteşti-Cernavodă. Debarcarea
se va face în două raioane pe litoral, iar paraşutarea în trei zone, fiecare
acţiune desfăşurată la nivel “batalion”, pe fluviul Dunărea. Direcţia
principală de ofensivă a forţelor ruse este Constanţa-Feteşti.
Divizia maritimă D.30M va fi întărită cu Divizia 7 operaţiuni speciale
(alcătuită din 1 Reg.Pst – regiment paraşutişti, 1 R.Aeropurtat, 1
R.Art-Artilerie, etc ), Bg. 18 I (brigada infanterie), Bg. 22 Mc (mecanizată)
şi R. 708 Av. Transport (compus din avioane IL-76 şi dispuse pe aerodromul
Taganrog, pe malul Mării Azov).
Misiunea imediat următoare a trupelor de uscat ruseşti este atingerea
aliniamentului delimitat de confluenţa râului Argeş cu fluviul Dunărea, cursul
în amonte al râului Dâmboviţa. Ocuparea localităţilor Cernica şi Corbeanca,
DN-1 până la Ploieşti, SubCarpaţii de curbură până la localitatea Odobeşti şi
atingerea râului Siret, la vărsarea în Dunăre. Statul Major General al ruşilor
a stabit ca direcţie principală de ofensivă linia Feteşti-Bucureşti. Direcţia
secundară va fi Feteşti-Focşani-Nămoloasa.
Forţele de atac ruseşti
Coloana vertebrala a Grupării aero-navale ruse (D. 30 M) este Brigada Maritmă
11 M alcătuită din cinci nave de luptă mari: un crucişător purtător de rachete
din clasa Slava (12.500 t), două distrugătoare din clasa Kara (9.900 t) şi două
fregate din clasa Krivak (3.420t). Slava dispune de 16 lansatoare de rachete
supersonice navă-navă, navă-litoral de tip P-500 Bazalt, o mini-rachetă de
croazieră, care zboară cu 2.5 Mach şi loveşte ţinta din zbor orizontal.
Rachetele sunt capabile să poarte încărcături nucleare, muniţie termobarică şi
submuniţii inteligente. Umbrela sau asigurarea aviaţiei de sprijin a grupării
navale ruse, care operează în Dobrogea, împotriva avioanelor de interceptare
româneşti, este asigurată de crucişătorul din clasa Slava, înarmat cu opt
lansatoare de rachete S-300 M-1 (bătaie 90 km, altitudine maximă 25.000 m).
Apărarea antiaeriană (AA) propriu-zisă a grupării navale ruse este realizată
prin 80 rachete cu raza medie de acţiune (bătaie = 40 km) de tip SA-N-3B.
Apărarea nemijlocită a fiecărei nave din gruparea navală rusă este realizată de
câte 40 de bucăţi rachete AA cu rază scurtă de acţiune de tip SA-8 Gecko/OSA şi
până la şase sisteme AA Kashtan (2 x AK-630/ tun 6 rotativ ţevi cal. 30 mm şi
16 lansatoare SA-18 ). Fiecare sistem dispune de două tunuri rotative GSh-30k
cu şase tevi, cal. 30 mm şi două containere-lansatoare de rachete AA cu rază
foarte scurtă de acţiune de tip 9M311.
Forţele navale şi infanteria marină
Divizia 30 M mai are în organizare Brigada 41 M, vârful său de lance fiind
batalionul marin B. 166 M. Acesta este compus din purtătoare mici de rachete,
corvete din clasa Tarantul şi din clasa Bora. Corveta Bora, cea mai modernă
navă din clasa sa, are o viteză maximă de 102 km/h şi este înarmată cu
lansatoare de rachete navă-navă, navă-litoral P-270 Moskit/SS-N-22 (bătaie 120
km) este apărată de 20 de rachete SA-8 Gecko/OSA şi de sistemele de tip
Kashtan. Gruparea navală rusă subordonează şi Brigada Amfibie 197 M alcătuită
din şapte nave de desant care transportă Bg. Infanterie marină, întărită cu
încă un batalion de infanterie marină. Ca si Bg. IM, cele 2 Bg. Infanterie si
Mecanizată sunt înzestrate cu câte un batalion de artilerie cu 45 autotunuri
tip 2S31Vena şi 2S23 Nona (cal. 120 mm, bătaie 13 km, care perforează blindaje
de până la 65 cm).
Sprijinul aerian
Gruparea navală rusă este protejată aerian în luptă de Regimentul 3 Aviaţie
vânătoare-bombardament cu 30 de aeronave Su-27, de pe aerodromul Krymskaya
(malul Mării Negre ), Reg. 960 Av. (31 buc. Su-25 şi MiG-29) de pe aerodromul
Primorsko-Akhtarsk, (Marea Azov), Escadrila 43 Av.Bombardament (14 buc. SU-24,
şi 4 SU-34) de pe aerodromul Eisk (Marea Azov) şi Reg. 55 elicoptere (20 buc.
Mi-24, 18 buc. Mi-8 ), R. 25 El. anti-tanc cu 36 aeronave Mi-24 , R. 325 El.
transport cu 18buc. Mi-26, 20 buc. Mi-8.
Forţa de apărare a României
Marina militară a forţelor române se bazează pe Flotila 56 Maritimă care
dispune doar de o fregată operaţională (Mărăşesti) înarmată cu lansatoare de
rachete P-21 Termit/SS-N-2 Styx (bătaie 80 km), patru tunuri AK-726 cal. 76 mm
şi 4 x AK-630 cal. 30 mm, celelalte două fregate tip 22 „Regele Ferdinand” şi
„Regina Maria”, fiind patrulă în baza navală Constanţa. Divizionul de corvete
(F-188 Zborul, F-189 Pescăruşul, F-190 Lăstunul) este şi el înarmat cu rachete
4xP-21. Un divizion cu trei vedete purtătoare de rachete din clasa Osa este şi
el înarmat cu rachete Termit (F-202 Smeul, F-204 Vijelia, F-209 Vulcanul).
Restul navelor (corvete, vânători de submarine, puitoare de mine, monitoare
fluviale) nu sunt capabile să opună rezistenţă grupării navale ruse.
Aviaţie militară şi apărare antiaeriană
România poate interveni aerian cu Flotila 86 de la Feteşti (24 buc. Mig-21
Lancer) şi Escadrila 863 (10 buc. IAR-330 L) de la M. Kogălniceanu. Mai pot fi
ridicate de la sol opt aparate IAR-99 Șoim şi şase IAR-99 nemodernizate de la
şcoala de aviaţie de la Bobocu, Escadrilele 951 Av. Formată din 12 buc. MiG-21
Lancer, E. 904 eliccoptere şi E. 905 El. (20 buc. IAR-330) de pe aerodromul
Bacău. Funcţionale, dar în afara razei de acţiune mai sunt Flotila 71 de la
Câmpia Turzii (compusă din Esc. 711, 712 Av./ Mig-21 Lancer şi Esc. 713, 714
El./IAR-330). Brigada. 1 Apărare Antiaeriană este înzestrată cu două baterii
tip S-75 Volhov/6-8 instalaţii operationale şi o brigadă MIM-23 Hawk/opt
instalaţii nemodernizate şi parţial operaţionale care apără Bucureştiul. Despre
flotila de aeronave MIG Lancer se ştie că este învechită, cu resursa de zbor
epuizată.
Forţele terestre
Apărarea terestră a litoralului românesc revine Brigăzii 9 Mecanizată din
subordinea Diviziei 2 Infanterie şi a Brig. 307 I.Mec. de la Babadag.
Dispunerea Bg. 9 Mec. este următoarea: Brig. 912 tancuri la Murfatlar, B. 341
Inf. la Topraisar, B. 911 Inf. la Medgidia, B. 345 Art. la Medgidia. Podurile
peste Dunăre sunt aparate de Brig.1 Jandarmi dispusă la Feteşti şi Cernavodă.
Divizia 2 Inf. mai are ca unităţi subordonate: B. 528 Mc. de la Brăila, Bg. 282
Mec. compusă din Bat. 280 Mc. Focşani, B. 84 Tc. şi B. 300 Mc. de la Galaţi,
Bg. 8 Larom. Bg. 8 este compusă din B.81 APR de la Focşani, B. 83 APR de la Bârlad,
B. 96 APR de la Ploieşti.
Forţa de reacţie militară românească, neutralizată în 30 de minute
Prima lovitură aeriană a ruşilor urmăreşte obţinerea supremaţiei şi
destructurarea conducerii trupelor române ce acţionează în teatrul de luptă.
Cele dintâi ţinte vor fi reţeaua de radare ale forţelor aeriene şi navale
româneşti din Dobrogea, precum şi Bat.1 Rachete AA de la Medgidia. Urmează
aerodromurile M. Kogălniceanu şi Feteşti, punctele de comandă şi de dirijare
ale aviaţiei în luptă, fregata Mărăşesti, corvetele Zborul, Pescăruşul,
Lăstunul şi vedetele Smeul, Vijelia, Vulcanul. Atacul aerian va viza şi Bg. 9
Mec, blindatele şi forţa vie a Bat. 912 Tc, B. 341 I, B. 911 I, B. 345 Art, B.
307 I.M. Aviaţia ruşilor va acţiona pe trei grupuri cu destinaţie tactică
(formaţii de avioane având de lovit obiective de aceeaşi categorie). Trei
subgrupuri a câte trei patrule de avioane, de la înălţimi de 8-10.000 m, vor
lovi cu racheta subsonică Kh-35 E/Uran. Grupurile cu destinaţie tactică
beneficiază de asigurare de luptă.
Neutralizarea batalioanelor româneşti de tancuri, artilerie sau a celor
mecanizate (care dispun de 45 tancuri T-85M sau de 45 MLI & TAB sau
APR-Larom) încartiruite în remizele nerezistente la lovituri aeriene ale
garnizoanelor, este asigurată de lovituri cu una-două rachete purtând muniţie
tip SADARM. Forţele române nu dispun de rachete anti-navă Harpoon, Exocet, nici
de submarine funcţionale. Submarinul Delfin zace inutilizabil din anul 2000 şi
nu mai poate fi reparat. Practic, în primele 30 de minute de la declanşarea
atacului, forţele aeriene, marina militară şi cele două divizii de infanterie
româneşti îşi pierd capacitatea de luptă. Aviaţia rusă execută nestingherită
vânătoarea de obiective, până când niciun tanc sau MLI nu vor mai fi întregi.
Restul este pur şi simplu o defilare a forţelor inamice (cu o durată de 4-6 ore
de la începerea ostilităţilor) până la Bucureşti.
În paralel cu neutralizarea firavei capacităţi de apărare a românilor, are loc
şi eliminarea fizică a „elitei” societăţii. Cum investiţiile celor mai
importanţi oameni de afaceri şi politicieni sunt în domeniul imobiliar, aceştia
vor fi trecuţi la categoria pagube coletarale ale bombardamentelor.
Muniţia termobarică, cea mai eficientă în zonele urbane
Muniţia termobarică este încărcată cu o combinaţie de comustibil lichid şi
pudră din nanoparticule de tetranit. Odată ajuns în apropierea ţintei,
proiectilul care conţine muniţia, produce o mică explozie care vaporizează
amestecul sub forma unui nor inflamabil. Aerosolul astfel creat ia contact cu
oxigenul din atmosfera şi detonează, creând o formidabilă undă de şoc, urmată
de combustie intensă. Muniţia termobarică este considerată ca fiind mijlocul de
luptă cel mai eficient, în zone urbane, ea fiind experimentată de trupele ruse
în timpul asediului oraşului Groznîi din Cecenia.
Racheta subsonică Kh-35 E/Uran
Kh-35 E/Uran parte din categoria Standoff şi are bătaia de 130 km. Se mai
folosesc versiunile: antiradar supersonică Kh-31PM/ARM (anti-radiation missile)
lansată de la distanţe sub 110 km, care se dirijează automat după emisia
radarului ţintă (propulsia fiind realizată de un ramjet ca motor de marş) şi
rachetata subsonică Kh-59 cu bătaia de 115-200 km. În faza iniţială, ghidarea
Kh-59 este inerţială, până la 10 km de ţintă când sistemul de ghidare TV/IR
intră în funcţiune. Manevrarea ei din acest moment, până la impactul cu ţinta,
este executată de un operator aflat la bordul avionului SU-24.
Rachetele de Deveselu sunt inutile
Chiar dacă forţele române ar dispune la Deveselu de rachete antibalistice SM-3,
ele n-ar folosi la nimic. Carcasa de protecţie a ogivei electrono-optice se
detaşează la 80.000 m şi de la această înălţime, racheta devine operaţională.
Sub această înălţime, RIM-161 Standard Missile (SM-3) nu poate intercepta nimic,
aşa că România şi nu SUA va avea obligaţia să dispună de mijloace de apărare a
bateriilor antirachetă împotriva rachetelor de croazieră şi a avioanelor
înzestrate cu bombe şi rachete aer-sol.
Analiză pe caz
Pentru orice analist cât de cât pregătit, se vede din start că articolul face
din genul propagandei gri. Adică porneşte de la declaraţia ministrului
apărării, cu care suntem de acord, dar apoi o ia razna, în sensul că bagă în
aceeaşi oală Irakul, Afghanistanul, scutul antirachetă şi dronele numindu-le
toate generic aventuri militare. Adică, stăm prost cu dotările, ce ne mai
trebuie toate acestea de mai sus. Despre dotări, toţi suntem de acord, avem
nevoie de dotări superioare, chestiunea cea mai pregnantă fiind la nivelul
aviaţiei de luptă. Dar misiunea noastră în Irak s-a încheiat, iar implicarea în
Afghanistan am discutat-o într-un alt articolCe căutăm în Afghanistan?
inserarea chestiunii scutului antirachetă în care noi nu prea avem cheltuieli
ne indică mai mult comanditarul articolului. Despre drone, ce să mai spunem,
vor fi componente de bază ale oricărui conflict viitor, ne place sau nu ne
place, suntem sau nu de acord. Să nu investeşti în drone la ora actuală
înseamnă să fii inconştient militar. Mai departe se spune despre reacţia
generalului Nikolai Makarov, prin care eram anunţaţi că am devenit ţinte
prioritare pentru rachetele cu rază medie de acţiune în urma deciziei de a
găzdui scutul antirachetă de la Deveselu. O altă tâmpenie, eram ţintă oricum,
încă înainte de intrarea noastră în NATO. Pentru cei naivi care încă nu ştiu,
coordonatele de lovire a ţintelor unei rachete cu rază medie de acţiune se pot
introduce sau schimba în treizeci de minute. Deci, acum nu suntem ţinte, în
treizeci de minute suntem ţinte, sau invers. Deci, altă tâmpenie.
Analiza detaliată a scenariului
Mergând pe clasificarea făcută de Mackinder, Rusia este o putere continentală,
pe când SUA este o putere maritimă. Lucru corect, aşa se şi comportă fiecare,
inclusiv în modul de a duce războiul. Rusia a dus extrem de multe războaie, a
executat o multitudine de operaţii, a luptat în condiţii diverse, dar un singur
lucru nu a făcut. Nu a făcut, nu face şi nu va face prea curând un lucru:
desantul maritim pe ţărm ostil! De ce? Fiindcă nu are cum, nu are cu ce şi nu
are experienţa să o facă! La fel, în al doilea război mondial, Germania,
puterea continentală supremă, nu a realizat desanturi maritime, iar când a
încercat o operaţiune de desant aerian în Creta, deşi a fost un succes,
pierderile imense l-au făcut pe Hitler să spună că epoca paraşutiştilor a
trecut.
Desigur, vor sări unii să mă contrazică, aducând exemplele din al doilea război
mondial cu debarcarea din peninsula Taman din Crimeea din 1942 sau debarcarea
de la Poti din războiul cu Georgia din 2008. Fals, aici cazurile sunt diferite.
Debarcarea din peninsula Taman s-a făcut într-o zonă apropiată de bazele lor,
fiind echivalentă mai mult cu trecerea unui curs de apă, peninsula Kerci fiind
apropiată de zonele de debarcare, iar perdeaua de forţe germano-române era
destul de subţire şi ocupată cu urmărirea unităţilor sovietice ce mai rezistau
în Crimeea. La fel, debarcarea de la Poti a fost cea a unui contingent redus,
odată ce direcţiile principale de atac erau deja securizate, respectiv cele
dinspre Abhazia şi Osetia de Sud (vezi harta). Cu atât mai mult Rusia nu va
încerca vreo debarcare pe un ţărm ostil la distanţă de 400 km de bază (distanţa
dintre Sevastopol şi Constanţa).
De ce? Motivul e simplu, există prea multe momente în care forţele navale şi
trupele sunt vulnerabile: când flota se apropie de ţărm, când şalupele sau
navele de desant parcurg distanţa dintre flotă şi ţărm, când trupele debarcă,
când edifică capul de pod etc. Pentru a minimiza sau elimina o parte din aceste
riscuri, sunt necesare măsuri suplimentare. O superioritate totală navală pe
tot traseul parcurs de flotă şi pe căile de comunicaţii şi o superioritatea
aeriană care să includă capul de pod până mult în adâncime. Mai mult, capul de
pod va trebui constant aprovizionat cu oameni şi materiale în mai multe valuri,
altfel vei avea surpriza să îl vezi dat peste cap şi aruncat în mare. Până nu
întăreşti capul de pod suficient ca să începi operaţiuni ofensive în adâncime,
eşti vulnerabil si rişti să pierzi totul pe o carte. De aceea desantul maritim
este o operaţiune extrem de riscantă şi costisitoare, ruşii ar prefera sa dea
un atac terestru, dar pentru asta ar trebui să traverseze Ucraina, lucru
problematic la această dată.
Pentru a-mi justifica argumentele, vin cu exemple din istorie, ca de obicei.
Puterile maritime, cum ar fi SUA şi Marea Britanie, au executat astfel de
operaţiuni de desant maritim în decursul istoriei, dar de fiecare dată au
beneficiat de toate aceste atuuri, respectiv superioritate navală şi aeriană,
precum şi un număr imens e nave de ransport şi logistică. Gândiţi-vă doar la
debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944, şi atunci a fost vorba doar de
traversarea Canalului Mânecii, larg de câţiva kilometri, nu de o debarcare la
400 de kilometri. Dar şi atunci au apărut surprize neplăcute, e suficient să ne
amintim de plaja Omaha. Dar mai e un factor esenţial pe care Rusia nu l-ar
putea atinge niciodată în cazul în care ar încerca o debarcare în România:
elementul surpriză. Acesta a jucat un rol crucial în majoritatea debarcărilor
reuşite, vă reamintesc că germanii, în urma unei strălucite acţiuni de
intoxicare, erau convinşi că debarcarea va avea loc în Pas de Calais, distanţa
cea mai scurtă. Chiar şi debarcarea de la Inchon, în războiul coreean din 1950,
a fost o reuşită a lui MacArthur tocmai prin surprinderea realizată, forţele
nord-coreene fiind concentrate în sudul peninsulei pentru a anihila buzunarul
rămas în jurul localităţii Pusan.
Revenind la studiul de caz în discuţie, am spus că ruşii nu vor putea realiza
surprinderea necesară unei debarcări de succes pe coastele României. În primul
rând, fiind într-o alianţă NATO, avem la dispoziţie sistemele americane de
avertizare, cea mai complexă reţea de sateliţi de observare existentă în lume.
Vă reamintesc că la data de 1 august 1990, americanii au făcut public faptul că
invazia Kuweitului de către Irakul lui Saddam Hussein este inevitabilă, doar pe
baza observaţiilor din satelit asupra concentrărilor de trupe irakiene la
graniţă. În mod sigur, Kuweitul a fost avertizat mai devreme. Dar să facem un
exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim că americanii dorm sau că s-au
înţeles cu ruşii să ne lase atacaţi. Chiar şi aşa, surprinderea este aproape
imposibilă şi voi explica de ce.
Componenta aeriană
România beneficiază de un sistem radar deosebit de performant la ora actuală,
unul dintre capitolele în care chiar stăm bine din punct de vedere militar, cel
al radarelor de detecţie şi avertizare timpurie (early warning) a vreunei
posibile ameninţări, mă refer aici la sistemul FPS-117, Gap Filler sau
Raytheon. Toate împreună fac parte din sistemul de război radioelectronic
românesc AZUR, sistem integrat deosebit de performant. Este normal şi logic,
odată ce am fost surprinşi şi descoperiţi în timpul evenimentelor din decembrie
1989, când apăreau ţinte false cu duiumul pe cer, să ne axăm pe astfel de
sisteme, şi este unul dintre puţinele capitole din dotarea noastră militară în
care putem spune că suntem OK (vezi pentru amănunte tehniceInteligenţa
românească: războiul atipic). De aici, sunt sceptic asupra posibilităţii
realizării surprinderii de către forţele armate ale Rusiei. Dar să presupunem,
totuşi, de dragul scenariului, că aceasta s-ar putea produce, operatorii radar
români dorm sau protestează în piaţă. Realizaţi încă ce pe acum că sunt enorm
de multe probabilităţi care exclud un astfel de scenariu, reducându-i şansa de
reuşită extrem de mult.
Dar mergem mai departe, trecem şi peste asta, deşi mi se pare greu de crezut,
mai ales cum spune scenariul propus. Aviaţia rusă decolează de la bazele
menţionate şi atacă la sol trupele române, deşi prin sistemele radar menţionate
sunt detectate imediat ce decolează de la bazele lor situate la sute de
kilometri de obiectivele desemnate. Mă rog, am zis că trecem peste asta. La
fel, într-un scenariu derivat din cel iniţial, se zice că navele ruseşti se
grupează în larg şi pornesc spre coastele României. Din nou absurd, vor fi
detectate imediat ce ies în larg. Dar trecem şi peste asta (peste câte am
trecut până acum?) şi presupunem că am ajuns cu ruşii în preajma coastelor
României gata de debarcare.
Personal mă îndoiesc de capacitatea aviaţiei ruse de a dobândi supremaţia
aeriană şi iată de ce. Ni se vorbeşte în acest scenariu despre protecţia forţei
navale realizate de “Gruparea navală rusă este protejată aerian în luptă de
Regimentul 3 Aviaţie vânătoare-bombardament cu 30 de aeronave Su-27, de pe
aerodromul Krymskaya (malul Mării Negre)” uitând să precizeze faptul că acest
aerodom este aflat la circa 800 de kilometri de Constanţa, apoi “Reg. 960 Av.
(31 buc. Su-25 şi MiG-29) de pe aerodromul Primorsko-Akhtarsk, (Marea Azov)” şi
el aflat cam la aceeaşi distanţă, apoi “Escadrila 43 Av.Bombardament (14 buc.
SU-24, şi 4 SU-34) de pe aerodromul Eisk (Marea Azov)” aflată la vreo 850 de
kilometri distanţă. Mergând mai departe, aflăm că ruşii vor fi protejaţi şi de
“Reg. 55 elicoptere (20 buc. Mi-24, 18 buc. Mi-8 ), R. 25 El. anti-tanc cu 36
aeronave Mi-24 , R. 325 El. transport cu 18buc. Mi-26, 20 buc. Mi-8”, nu ni se
mai spune baza de unde vin aceste elicoptere. Deci aceste aparate vor asigura
supremaţia aeriană pentru reuşita desantului rus pe coasta românească a Mării
Negre? Păi, oameni buni, cine a pritocit acest scenariu trebuie trimis urgent
la casa de nebuni!
Este suficient să ne uităm pe datele tehnice ale avioanelor ruseşti de care se
face atât de mare caz. Suhoi-25 are raza maximă de acţiune armat pentru luptă
între 650 şi 900 de kilometri, Mig-29 maxim 1400 de kilometri, dar fără a fi
încărcat la maxim. Dacă poate cineva dintre aceşti experţi care au preluat
articolul să-mi explice cum este posibil ca aviaţia rusă să obţină şi să
menţină supremaţia aeriană atunci când sunt la limita razei de acţiune, eu îl
declar general peste noapte. Vestea proastă este că aceste aeronave ruseşti nu
pot fi alimentate din aer, deci prezenţa lor pe câmpul de luptă este
extraordinar de limitată. Practic, aceste avioane care ar trebui să asigure
supremaţia aeriană a ruşilor pe câmpul e luptă se află tot timpul cât vor putea
fi prezente aici la capătul lanţului logistic al aprovizionării cu combustibil,
fiind tot timpul în pericol de a cădea din aer deoarece li se va termina
benzina. Veştile proaste pentru aviaţia rusă abia încep, deoarece consumul de
combustibil este dat pentru o croazieră lină, fără peripeţii. În cazul în care
sunt implicate în lupte aeriene, consumul de combustibil creşte exponenţial,
mai ales în urma folosirii postcombustiei pentru a scăpa dintr-o situaţie de
luptă. Iar aici apărătorii sunt net avantajaţi, cu bazele apropiate şi cu
posibilitatea observării şi interceptării atacatorilor care au un drum lung de
străbătut, sunt la limita combustibilului şi nu au cum să stea pe câmpul de
luptă prea mult, deoarece trebuie să se întoarcă 800 de kilometri pentru
alimentare şi reînarmare. Atunci, dacă aţi fi un observator imparţial, pe cine
aţi paria?
Revenind la capacitatea aviaţiei ruse de a proteja aerian flota rusă, de a
dobândi supremaţia aeriană nu numai pe zona maritimă, ci chiar mai departe, în
capul de pod şi dincolo de el, vă amintesc faptul că în 2008, în Georgia, în
cinci zile de război, Rusia a pierdut patru avioane de luptă în faţa unei ţări
care nu avea aviaţie militară! Iar această aviaţie rusească, la capătul unui
zbor de 800 de kilometri, va ajunge să lupte cu aviaţia română, proaspătă, abia
decolată de pe aerodromurile din apropiere, cu rezervoarele pline de
combustibil, în timp ce piloţii ruşi îşi măsoară nivelul rămas în rezervor. Iar
aceşti piloţi ruşi nu trebuie numai să câştige supremaţia aeriană, ci şi să o
menţină, în acelaşi timp în care ei nu ştiu cât se vor putea menţine ei înşişi
în aer, cât le va permite combustibilul rămas. Ei bine, vor pleca să se
realimenteze şi să se reînarmeze. Dar cât vor fi plecaţi, cine va asigura
protecţia aeriană a flotei ruse şi a capului de pod? Păi să vedem şi să
calculăm. Adunând toate avioanele de toate categoriile enumerate de
specialiştii în sceanarii, obţinem la grămadă 79 de avioane de luptă amestecate
(Su-25, Su-27 şi Mig-29). Ori, acestea vor trebui să asigure cu schimbul
protecţia aeriană a flotei de desant şi a zonelor de debarcare. Aflate la
capătul lanţului logistic şi la limita razei lor de acţiune, vor trebui să o
facă, altfel acţiunea militară rusă nu ar putea reuşi. Revenim la un calcul
simplu, cât ar putea acoperi într-un interval de o zi aviaţia rusă? Cum trebuie
să împartă airlifturile ca să aibă tot timpul suficiente aparate în aer care să
le asigure supremaţia aeriană? Cu 79 de avioane? Încă ceva, nu se iau în calcul
posibile aparate care se pot defecta, mai mult, este regim de război, unele
avioane ar putea fi doborâte fie de aviaţia română, fie de apărarea antiaeriană
română, care ar putea fi deosebit de eficientă.
Vorbim mai întâi de aviaţia noastră de luptă. Desigur, ne dorim şi le dorim
avioane mult mai performante, deoarece avem piloţii cei mai buni din regiune (a
spus-o ambasadorul american), dar chiar fără avioane moderne, doar cu Mig-urile
21 Lancer (modernizate), reuşim să ne descurcăm (încă) la nivel de exerciţii de
luptă (vezi Mig21 lancer la Thracian Star). Specialiştii recunosc că
Mig21-Lancer poate lupta cu un Mig29 sau un Su25. La nivel de real combat, sunt
sigur că am putea împuţina serios aviaţia inamică, mai ales că piloţii ruşi vor
fi foarte reticenţi, cu gândul la nivelul combustibilului, în luptele aeriene
consumul creşte exponenţial datorită manevrelor bruşte şi folosirii pe scară
largă a postcombustiei. Atunci cine mai asigură protecţia aeriană a ruşilor?
Dar staţi, că încă mai e ceva. Se spune aici că ruşii se bazează pe aceste
avioane nu numai pe asigurarea protecţiei aeriene, ci şi pe distrugerea
aviaţiei noastre, dar şi a nenumăratelor obiective la sol, inclusiv tancurile
şi MLI-urile noastre. O sarcină cam complicată pentru cele 79 de avioane,
aflate şi aproape de limita razei de acţiune. Hai să facem un calcul simplu al
airlifturilor pe care le-ar putea realiza aviaţia rusă. Luăm în calcul datele
tehnice care spun că un Mig29, Su25 şi Su27 pot executa două ieşiri pe zi. Dacă
le forţezi creşte stressul asupra componentelor şi rezultatul se va vedea
imediat sub forma defecţiunilor care rezultă într-un număr mai mare al
aparatelor lăsate la sol pentru reparaţii şi înlocuiri ale componentelor. Acest
factor nici nu l-am pus în discuţie, defecţiunile în condiţii de luptă putând
ajunge până la 10% din avioanele folosite. Deci, într-o zi, ruşii vor beneficia
de aportul a 158 de avioane de luptă deasupra Dobrogei, dar care nu vor putea
sta mai mult de două ore (cu indulgenţă maximă) în zonă din cauza problemelor
cu combustibilul. Până la urmă, pentru a asigura protecţia aeriană 24 de ore pe
zi, avioanele ruse vor putea sta deasupra Dobrogei într-un număr mediu de 13
bucăţi odată (158 împărţit la 12 intervale, deoarece un aparat poate sta maxim
două ore dacă nu se va prăbuşi după ce îşi va epuiza combustibilul). Deci
aceste 13 avioane vor asigura protecţia aeriană, vor combate aviaţia română, se
vor feri de armamentul nostru antiaerian şi printre altele vor ataca
obiectivele terestre, inclusiv brigăzile noastre de tancuri, pe care le vor
distruge complet, până nu va rămâne niciun tanc sau MLI, dacă e să ne luăm după
autorul scenariului.
Dar din cele 158, dacă e să luăm în calcul pierderi de 10% defecţiuni, mai
rămân 143. În august 2008, în războiul din Georgia, ruşii au pierdut în cinci
zile patru avioane de luptă, în faţa unei ţări care nu are avioane de luptă,
doar din cauza SAM-urilor portabile. Calculaţi cât ar pierde contra sistemelor
Hawk XXI sau altora, precum şi în luptele cu aviatorii români. Atunci cine mai
rămâne să protejeze flota rusă şi capul de pod, apoi să şi distrugă toate
tancurile şi maşinile blindate de luptă?
Mergem mai departe, în acest scenariu suntem bombardaţi de date tehnice despre
rachetele ruseşti, cât sunt ele de grozave şi câte fac şi dreg. Este tipic
pentru propaganda gri, ni se dau date reale pentru a forţa o concluzie
convenabilă. Ni se spune ce fac aceste muniţii, ce distrug şi cum, dar un
singur lucru nu se spune: ce NU fac! Să luăm exemplul muniţiei termobarice,
folosită cu succes în Cecenia, după cum spun autorii scenariului. Interesant,
de la atâta succes, ruşii au avut acolo sute, după unele estimări mii de morţi,
şi nici astăzi nu au încheiat cu rebeliunea cecenă, care mai mult, s-a extins
şi în Kabardino-Balkaria şi Daghestan, continuând sub forma unui război de
gherilă de joasă intensitate ce aşteaptă prilejul şi ocazia să răbufnească din
nou.
Atacul aerian va viza şi Bg. 9 Mec, blindatele şi forţa vie a Bat. 912 Tc, B.
341 I, B. 911 I, B. 345 Art, B. 307 I.M. Aviaţia ruşilor va acţiona pe trei
grupuri cu destinaţie tactică (formaţii de avioane având de lovit obiective de
aceeaşi categorie). Trei subgrupuri a câte trei patrule de avioane, de la
înălţimi de 8-10.000 m, vor lovi cu racheta subsonică Kh-35 E/Uran. Grupurile
cu destinaţie tactică beneficiază de asigurare de luptă.
Asta susţin autorii scenariului. Dar să vedem dacă şi cum este sau ar fi
posibil. Trei subgrupuri a câte trei patrule de avioane înseamnă desemnarea a
36 de avioane ruseşti de luptă cu acest scop. Aţi văzut mai sus dacă şi cum ar
fi posibilă acestă desemnare, dar nu contează. Nu mai contează nici faptul că
Su-25 au un plafon de zbor de maxim 7000 de metri, singurele capabile să zboare
la altitudini de 8-10000 de metri fiind Mig-29. De ce nu au introdus în ecuaţie
bombardierele strategice Tupolev 95 sau 160 nu înţeleg, probabil sunt la
capitolul AWACS (există Tu-95 Bear cu aceste capabilităţi în armata rusă).
Ideea de a bombarda obiectivele de la altitudini superioare este bună, astfel
aparatele sunt scoase în afara razei de acţiune a apărării antiaeriene. Dar
există şi reversul medaliei, bombardamentul de la altitudini superioare va
scădea mult precizia loviturilor, chiar şi în cazul muniţiilor inteligente,
chiar şi a celor cu submuniţie. Să revin cu exemple, în cazul bombardamentelor
NATO în Serbia şi Kosovo în 1999, avioanelor NATO li s-a impus să nu coboare
sub 3000 de metri pentru a evita pierderile. Rezultatul a fost o scădere
sensibilă a acurateţei bombardamentelor, fiind nevoie de aproape trei luni de
campanie aeriană pentru ca sârbii să cedeze. Normal aceste lucruri nu le vom
vedea în materialele de propagandă, nu vom vedea rachetele ratând ţinta, dar
aceste ratări au existat, toate acestea fiind strânse într-un raport către Congresul
american la acea vreme. A fost OK, au aruncat de zeci de ori mai multe bombe
decât necesar într-un timp mult mai lung. Dar ruşii în acest scenariu pot face
asta? Au timp şi resurse la dispoziţie? Mai devreme arătam cum stau cu aviaţia
pentru a-şi proteja trupele, dar să mai vorbim de bombardamente masive, pe
scară largă? De către cine, de către cele subgrupuri de câte trei patrule? Dar
protecţia de luptă de unde vine? Să fim serioşi!
Prima lovitură aeriană a ruşilor urmăreşte obţinerea supremaţiei şi destructurarea
conducerii trupelor române ce acţionează în teatrul de luptă. Cele dintâi ţinte
vor fi reţeaua de radare ale forţelor aeriene şi navale româneşti din Dobrogea,
precum şi Bat.1 Rachete AA de la Medgidia. Urmează aerodromurile M.
Kogălniceanu şi Feteşti, punctele de comandă şi de dirijare ale aviaţiei în
luptă, fregata Mărăşesti, corvetele Zborul, Pescăruşul, Lăstunul şi vedetele
Smeul, Vijelia, Vulcanul.
Prima lovitură contra reţelei de radare, ni se spune şi cum: Kh-35 E/Uran parte
din categoria Standoff şi are bătaia de 130 km. Se mai folosesc versiunile:
antiradar supersonică Kh-31PM/ARM (anti-radiation missile) lansată de la
distanţe sub 110 km, care se dirijează automat după emisia radarului ţintă
(propulsia fiind realizată de un ramjet ca motor de marş) şi rachetata
subsonică Kh-59 cu bătaia de 115-200 km. În faza iniţială, ghidarea Kh-59 este
inerţială, până la 10 km de ţintă când sistemul de ghidare TV/IR intră în
funcţiune. Manevrarea ei din acest moment, până la impactul cu ţinta, este executată
de un operator aflat la bordul avionului SU-24. Desigur, există şi o versiune
NATO a rachetei antiradar despre care ni se vorbeşte, respectiv racheta HARM.
Dar ambele versiuni, atât cea rusească, cât şi cea NATO, au o parte slabă. Ele
se dirijează după emisia undei radar a ţintei, respectiv radarul ţintă. Ori,
această emisie poate fi oprită oricând, în momentul în care se detectează
lansarea rachetei. Rămasă fără detecţie, racheta nu are unde să lovească şi se
prăbuşeşte. Sârbii au folosit această tactică în 1999, ei pornind radarele doar
pentru perioade scurte de timp, suficiente pentru încadrarea aeronavelor
inamice, după care le opreau pentru a nu fi lovite de rachetele antiradar.
Bănuiesc că românii nu vor fi mai proşti.
Dar hai să vedem ce încărcătură poate duce fiecare avion Mig-29, Su-25 şi Su-27
la o ieşire, ca să ne dăm seama dacă poate să-şi îndeplinească obiectivele,
deşi cred că am demonstrat suficient până acum contrariul. Un Mig-29 poate duce
4 tone combustibil şi 4,5 tone armament, un Su-25 3,5 tone combustibil şi 6,5
tone armament, toate incluzând rachetele aer-aer pentru protecţie şi luptă
aeriană. O rachetă Kh-35 Uran cântăreşte 750 de kilograme, calculaţi
dumneavoastră câte poate duce un avion şi vedeţi în ce măsură îşi poate îndeplini
misiunile. Cred că nu mai am ce să demonstrez la acest capitol despre
componenta aeriană, doar prin acest aspect scenariul este sărit de pe fix, ca
şi autorii lui desigur. Dar nu am terminat, mai sunt şi alte componente pe care
le voi dezvolta în continuare.
Componenta terestră
Cred că am demonstrat suficient de complet faptul că aviaţia rusă nu are cum
să-şi îndeplinească misiunea. Dar facem abstracţie de asta şi mergem mai
departe, abordând componenta terestră. Spre surpriza mea, datele aici sunt
foarte laconice, ar trebui ca românii să fugă înspăimântaţi numai când citesc
acest scenariu, cum ne lasă să înţelegem răspândacii lui. Să vedem datele
concrete, respectiv ceea ce ni se oferă în scris.
Misiunea principală a Grupării aero-navale ruse constă în executarea unei
operaţiuni de desant maritim şi aerian, în vederea ocupării regiunii Dobrogea
şi controlul punctelor de trecere de la Giurgeni-Vadu Oii şi Feteşti-Cernavodă.
Debarcarea se va face în două raioane pe litoral, iar paraşutarea în trei zone,
fiecare acţiune desfăşurată la nivel “batalion”, pe fluviul Dunărea. Direcţia
principală de ofensivă a forţelor ruse este Constanţa-Feteşti.
Divizia maritimă D.30M va fi întărită cu Divizia 7 operaţiuni speciale
(alcătuită din 1 Reg.Pst – regiment paraşutişti, 1 R.Aeropurtat, 1
R.Art-Artilerie, etc ), Bg. 18 I (brigada infanterie), Bg. 22 Mc (mecanizată)
şi R. 708 Av. Transport (compus din avioane IL-76 şi dispuse pe aerodromul
Taganrog, pe malul Mării Azov).
Misiunea imediat următoare a trupelor de uscat ruseşti este atingerea
aliniamentului delimitat de confluenţa râului Argeş cu fluviul Dunărea, cursul
în amonte al râului Dâmboviţa. Ocuparea localităţilor Cernica şi Corbeanca,
DN-1 până la Ploieşti, SubCarpaţii de curbură până la localitatea Odobeşti şi
atingerea râului Siret, la vărsarea în Dunăre. Statul Major General al ruşilor
a stabilit ca direcţie principală de ofensivă linia Feteşti-Bucureşti. Direcţia
secundară va fi Feteşti-Focşani-Nămoloasa.
Gruparea navală rusă subordonează şi Brigada Amfibie 197 M alcătuită din şapte
nave de desant care transportă Bg. Infanterie marină, întărită cu încă un
batalion de infanterie marină. Ca si Bg. IM, cele 2 Bg. Infanterie si
Mecanizată sunt înzestrate cu câte un batalion de artilerie cu 45 autotunuri
tip 2S31Vena şi 2S23 Nona (cal. 120 mm, bătaie 13 km, care perforează blindaje
de până la 65 cm).
Am să încep cu partea de debarcare, ruşii îşi fac capul de pod. Trebuie să fim
bine înţeleşi, navele din flota rusă nu ajung până la ţărm, nu au cum, nu
debarcă în porturi care să aibă adâncimea suficientă pentru a putea acosta.
Rămân în larg şi trimit primul val cu şalupe de debarcare. Acestea parcurg
distanţa necesară de câteva sute de metri până la câţiva kilometri, îşi lasă
încărcătura de oameni şi materiale pe ţărm, apoi revin pentru a aduce al doilea
val. Vorbim de şapte nave de desant aici. O fi mult, o fi puţin? Trebuie
menţionat că singura forţă navală din lume capabilă să lanseze o divizie în
primul val pe un ţărm este marina SUA, singura care are în dotare un număr
suficient de astfel de nave (în jur de 65), dar şi acestea sunt împrăştiate pe
toate oceanele lumii. Marina rusă are cam 18, împărţite între cele patru flote,
a Mării Negre, Baltice, a Oceanului Pacific şi Îngheţat. Ni se spune că la
Marea Neagră sunt şapte, care vor fi toate folosite pentru debarcări (în două
puncte parcă). Atunci aceste mijloace vor trebui împărţite, să zicem trei şi
patru nave.
Dar să vedem ce poate duce o navă de desant. Ca mai mare din marina rusă este
de clasa Ropucha, numită şi Proiect 775 (şase nave în serviciu activ, dintre
care una în marina ucraineană), dar mai există şi o versiune uşor îmbunătăţită,
numită Proiect 775M sau Rapoucha 2 (3 unităţi în serviciu). Această navă de
desant poate transporta 10 tancuri şi 200 de oameni echipaţi, SAU 12
transportoare BTR şi 340 de soldaţi, SAU 3 tancuri, 2 tunuri autopropulsate 2S9
Nona-S, 5 transportoare uşoare MT-LB şi 313 soldaţi SAU 500 tone cargo. Alegeţi
dumneavoastră combinaţia care o credeţi de cuviinţă, dar ţineţi cont că vă trebuie
din fiecare, atât soldaţi, cât şi tancuri şi transportoare blindate. Bine,
respectivul prim val debarcă fără probleme în zonele desemnate. Veştile proaste
abia încep, deoarece al doilea val va ajunge abia peste o zi şi ceva. Cum aşa?
Păi, navele de desant merg cam cu 30 de noduri, asta înseamnă cam 45-50 de
kilometri la oră. Distanţa Constanţa – Sevastopol dus întors este de 800 de
kilometri, asta înseamnă cel puţin 16 ore doar pe drum, iar încărcarea durează
şi ea câteva ore, că doar nu încărcăm cartofi, ci materiale militare, tancuri
şi transportoare blindate care trebuie fixate, prinse, asigurate. La fel şi
muniţiile.
Rămâne problema capului de pod, sau a capurilor de pod, dacă vorbim de două.
Dacă sunt două capuri de pod, respectiv două zone de debarcare, acestea sunt
extraordinar de slabe şi nu numai că nu au cum să avanseze în teritoriu ostil,
dar nu nici măcar cum să se apere pentru a nu fi aruncate în mare! Pentru
simplificarea exerciţiului, voi presupune că este un singur cap de pod,
deoarece în cazul a două, ar fi vorba de sinucidere colectivă a trupelor
ruseşti, la forţele lor împărţite putând fi bătute pe rând fără drept de apel,
înainte de ziua Z+1, data în care ar putea ajunge al doilea val, după cum
explicam mai devreme.
În acest cap de pod ar putea ajunge în ziua Z un număr de maxim 70 de tancuri
şi 1400 de soldaţi echipaţi. Sau 21 de tancuri, 14 tunuri autopropulsate 35 de
transportoare uşoare (fiecare putând duce 11 oameni plus echipajul de 2 oameni)
şi aproape 2400 de soldaţi. Sau combinaţii, în care introduceţi şi BTRM-urile.
Indiferent, puteţi vedea că dacă veţi creşte numărul de tancuri, scade
proporţional numărul de soldaţi şi invers. Iar tancurile nu se pot deplasa în
atac fără sprijin de infanterie, altfel orice soldat român instruit ca vânător
de tancuri s-ar putea apropia suficient ca să lanseze o rachetă sau să
amplaseze o mină. Iar infanteria trebuie transportată motorizat dacă vrei o
avansare rapidă, în ritmul în care pot merge tancurile, deci vei avea nevoie de
mijloace de transport pentru infanterie. Nu ai cum să încarci infanteria în
transportoare blindate, deoarece nu ai destule, ca să aduci suficiente, scazi
numărul tancurilor. Mai ai nevoie de sprijin de artilerie cât de cât pe
parcursul deplasării, deci din nou scazi din tancuri, poate şi din
transportoare. Aşa-i că dilema devine tot mai grea?
De ce? Rolul forţelor debarcate în capul de pod nu este să stea să aştepte,
altfel ce rost avea debarcarea lor? Trebuie să avanseze, să extindă capul de
pod, apoi să pornească în avans spre obiectivele vizate. În cazul unei
debarcări în Dobrogea, obiectivul iniţial nu poate fi decât securizarea
podurilor de la Cernavodă şi Vadu Oii, pentru a interzice accesul eventualelor
rezerve româneşti de pe malul stâng al Dunării. Ori, lăţimea medie a Dobrogei
este de circa şaizeci de kilometri, asta înseamnă cam două ore de marş (luând
în calcul şi timpul necesar pentru a atinge şoselele după ieşirea din zona de
debarcare). Dar această distanţă poate fi parcursă de infanterie pe jos într-o
zi şi jumătate, de aici apare o altă problemă, de sincronizare. Nu poţi merge
rapid înainte doar cu tancurile din motivele expuse mai sus, nu poţi aştepta
infanteria, deoarece astfel nu ai cum să-ţi îndeplineşti misiunea. Deci, va
trebui să improvizezi, de exemplu să încarci infanteriştii pe tancuri şi să
mergi înainte cu ei. Mergem pe ipoteza unei forţe maxime de penetrare,
respectiv 70 de tancuri şi 1400 de infanterişti. Asta ar însemna câte 20 de
infanterişti încărcaţi pe fiecare tanc, lucru imposibil. Presupunem că
rechiziţionezi autovehicule de pe parcurs, inclusiv dube şi autobuze, şi
reuşeşti să îi bagi pe toţi.
Bineînţeles, nu îi vei lua pe toţi, va trebui să laşi câţiva pe traseu, în
capul de pod, pentru o asigurarea a teritoriului cucerit. Dar să presupunem că
laşi două sute de infanterişti şi iei restul cu tine să avansezi în teritoriul
ostil, aşa cum spuneam, pe tancuri, în automobile şi autobuze rechiziţionate.
Problema este că traversezi un teritoriu ostil, orice soldat român rătăcit pe
traseu care are un AK-47 în mână va putea să-şi încerce automatul descărcând
unul sau două încărcătoare în coloana de pe şosea. Soldaţii de pe tancuri şi
din automobile vor avea mari probleme, nu beneficiază de protecţia blindajului
unui transportor. Dacă vă amintiţi imaginile din timpul războiului din Georgia
din 2008, tancurile şi transportoarele ruseşti înaintau bară la bară,
înghesuite pe porţiuni de şosea, toţi fumau de zor şi sunt sigur că mai sorbeau
din când în când dintr-o sticlă de votcă. Nu cred că în acest timp au învăţat
regulile de deplasare, respectiv distanţa de siguranţă între vehicule şi
altele.
În 2008, un soldat georgian rătăcit cu un aruncător prin zonă, ar fi putut face
prăpăd. Ori, în scenariul amintit, ni se spune că avem trupe speciale de
comando, respectiv Batalionul 1 Vulturii Târgu Mureş sau Batalionul HUMINT
(Human Inteligence) Buzău. Cel de la Buzău este destul de aproape pentru a fi
deplasat rapid în zona de operaţii, astfel ca să poată intra în acţiune încă
din prima zi a ostilităţilor, urmaţi la scurtă vreme de camarazii lor de la
Târgu Mureş. Băieţii ăştia îşi ştiu meseria, au luptat în Afghanistan alături
de Delta Force american (vezi Ce căutăm în Afghanistan?). Şi vor face ce ştiu
mai bine, adică vor provoca mari pierderi ruşilor. Ca să vă reamintesc, în
2008, a fost rănit general-locotenentul Anatoli Kruliov, comandantul Armatei 58
şi ucis maiorul Denis Vetchinov, decorat post mortem cu titlul de Erou al
Federaţiei Ruse (veziÎnvăţămintele conflictului ruso-georgian din 2008 (II)).
Câţi au mai căzut acolo, nimeni nu ştie, deoarece ruşii nu şi-au publicat
niciodată pierderile.
Am plusat puţin ca să explic cu ce dileme se vor confrunta forţele ruseşti
ajunse în capul de pod. Am mers ceva mai înainte, arătând ce ar trebui să facă
aceste forţe pentru a-şi putea îndeplini misiunea care nu poate fi alta decât
ocuparea Dobrogei şi securizarea podurilor peste Dunăre ca să o poată izola de
restul teritoriului românesc. Mai departe voi arăta că nu numai ocuparea
Dobrogei este imposibilă, dar scenariul care prevede dezvoltarea ofensivei încă
pe două direcţii ţine mai mult de science fiction, nu de realitate.
Din start, trupele debarcate în capul de pod sunt extrem de vulnerabile. Aşa au
fost în tot decursul istoriei debarcărilor sau desanturilor maritime. Sunt
vulnerabile când se apropie de ţărm în navele de desant (o lovitură norocoasă
de rachetă sau de artilerie ar scoate din ecuaţie o şeptime din forţele
invadatoare), sunt teribil de vulnerabile după debarcare în capul de pod. Nu
trebuie să fii geniu sau super general în armata română ca să ştii ce ai de
făcut. În orice armată, infanteria este baza, coloana vertebrală, tancurile
sunt factorul de decizie, cel care rupe frontul şi avansează impetuos spărgând
rezistenţa, dar cel mai mare ucigaş în război rămâne artileria. Bătrâna şi
demodata artilerie, acum modernizată cu mijloace de foc şi putere extremă de
a-şi vărsa continuu obuzele aducătoare de moarte. Armata română nu trebuie în
acest caz să atace cu tancuri şi infanterie, riscând pierderi nejustificate.
Trebuie doar să-şi regleze tunurile şi să tragă, să tragă un baraj de foc şi
moarte în capul de pod, tocând continuu forţele invadatoare.
Sistemul de lansatoare de rachete Larom, dotarea MApN
Pentru mai multe date interesante despre artileria română accesaţi aici..
Întrebarea este, se poate? Desigur, cum să nu. Tunurile din dotarea forţelor
armate române au bătaia de peste 20 km, acestea ar putea măcina forţele inamice
din capul de pod cu obuze de 155, 130 şi 100 mm fără probleme. Sistemul de
lansare Larom modernizat cu israelienii de la Elbit aruncă rachete cu o cadenţă
de 40 de bucăţi de calibru 122 mm în 20 de secunde sau 26 de 160 mm în 45 ce
secunde, primele cu bătaie de 20 km, ultimele de 46 km. Foarte interesant,
chiar după autorii scenariului, dispozitive Larom sunt chiar încartiruite în
Dobrogea. Sau ei se bazează pe activitatea aviaţiei lor, despre care am vorbit
mai sus? După un bombardament masiv de artilerie şi Larom, ar urma logic un
atac puternic de tancuri TR-M1 susţinute de infanterie în MLI-84 Jder şi
BTR-uri, care ar distruge definitiv capul de pod, sau ce a mai rămas din el. La
fel, autorii scenariului vorbesc despre anihilarea acestor tancuri şi MLI de
către aviaţia rusă, dar am lămurit despre asta mai devreme.
TR-85M1 Bizonul
Romanian Main Battle Tank
Amănunte despre TR-85M1 aici.,
iar despre MLI-84 Jder aici.
Dar hai să le facem pe plac autorilor scenariului şi să las de la mine (am
lăsat multe, deja este imposibil ce vorbim mai departe, în sensul că nu au cum
să se petreacă atâtea coincidenţe favorabile atacatorilor). Să zicem că ruşii
scapă de bombardamentul nostru şi pornesc spre obiectivele lor, podurile.
Ţinând cont că trebuie să le ocupe pe amândouă, forţa lor de atac trebuie să se
împartă în două, scăzând astfel şocul. De aşteptat o zi după valul doi nu au
cum, deoarece timpul decurge împotriva lor, forţele noastre crescând continuu
prin întăririle trimise din ţară în teatrul de operaţiuni. Dar coloanele
inamice vor putea fi atacate cu artileria şi hărţuite cu elicopterele Puma
Socat, al căror rol ăsta este. Aviaţia inamică nu poate face mare lucru contra
acestora, elicopterele zboară la joase înălţimi, se folosesc de teren, doar
apar după un deal, de după coroanele copacilor, lansându-şi rachetele antitanc
şi retrăgându-se rapid. Gândiţi-vă câţi inamici vor ajunge la cele două poduri
şi în cât timp, deoarece toate unităţile militare româneşti din ţară se vor
îndrepta spre Dobrogea. Iar inamicul debarcat nu prea poate fi ajutat, decât cu
aviaţia, despre care am vorbit, sau prin bombardament naval, dar care va fi
executat de la distanţă cu precizia corespunzătoare. Iar flota rusă nu are
atâtea guri de foc câte pot concentra românii pe uscat.
Un alt aspect interesant în scenariu este ideea ocupării Dobrogei, precum şi a
unei părţi din Muntenia, precum şi capitala, avansând pe două direcţii. Pe
lângă faptul că nu le-ar fi de ajuns trei divizii, poate îmi explică şi cum
ajung aceste divizii pe teatrul de luptă, din moment ce am stabilit că ruşii
pot debarca doar o brigadă pe zi. Deci, ca să pună pe ţărm trei divizii, le-ar
trebui cam o săptămână. Asta doar pentru oameni şi tancuri, sau transportoare
blindate, cum vorbeam mai devreme. O zicală militară spunea amatorii studiază
strategia şi tactica, profesioniştii studiază logistica.
Ca să avanseze, tancurile, transportoarele blindate, vehiculele în general, au
nevoie de combustibil, mentenanţă şi piese de schimb. Datorită folosirii
intensive în condiţii de luptă, acestea se defectează, dacă nu poţi să le repui
în circulaţie, rişti să pierzi mai multe tancuri din cauza defecţiunilor decât
în luptă. De exemplu, o şenilă ruptă poate fi înlocuită pe loc, dacă ai cu ce.
Totodată, ai nevoie de muniţii, soldaţii au nevoie de hrană, echipament şi
asistenţă medicală. Fără toate acestea, divizia ta nu este de niciun folos, nu
poate face nimic, riscând să rămână paralizată după primele lupte. Ca să fiu
mai clar, un tanc intră în luptă cu muniţia pe care o poate transporta, circa
40 de proiectile pentru tun, plus atâtea pentru mitralieră câte poate duce.
Asta reprezintă o unitate de foc. Restul vin din urmă, tancul se reînarmează
când poate şi când apucă, la fel procedează şi cu combustibilul, dar asta
înseamnă ca rezervele să fie în apropiere şi să poată ajunge în intervalul dintre
lupte.
Ca să vă daţi seama de nivelul necesarului logistic pentru o divizie, vă dau
datele medii necesare unei divizii americane de infanterie şi pentru una
blindată pentru o zi de luptă. Pentru una rusească sau de alte naţionalităţi,
datele sunt aproximativ apropiate, în funcţie de număr şi grad de dotare cu
tancuri şi vehicule. Datele sunt diferite pentru ofensivă, defensivă, urmărire
sau pentru atunci când divizia este în rezervă, şi este foarte logic să fie
aşa, deoarece atunci când te aperi încerci să menţii terenul şi să dai
coontraatacuri, consumând mai multă muniţie, dar mai puţin combustibil. Repet,
este vorba de datele medii pentru o zi, respectiv 24 de ore în ofensivă,
cifrele fiind exprimate în tone. Divizie de infanterie: muniţie 2500 tone,
combustibil 1210 tone, raţii alimentare 51 tone şi piese de schimb 55 tone.
Divizie blindată: muniţie 2300 tone, combustibil 1133 tone, raţii alimentare 40
tone şi piese de schimb 137 tone. Un total de 3816 tone pentru divizia de
infanterie sau 3610 tone pentru cea blindată, din care cam două treimi
reprezintă doar muniţia. Hai să zicem că pentru combustibil s-ar putea încerca
aprovizionarea pe plan local, de la benzinăriile din regiune, dar mă îndoiesc
că românii vor fi aşa de proşti încât să lase ceva întreg în calea ruşilor,
tehnica pământului pârjolit fiind aplicată de români din vremuri imemoriale.
Dacă în 1916 au fost în stare să aprindă câmpurile petrolifere din valea
Prahovei pentru a nu cădea în mâinile inamicului, credeţi că astăzi vor ezita în
faţa câtorva benzinării şi depozite de combustibil? Tot rămâne problema
aprovizionării cu muniţii, care vor trebui aduse pe mare, dar toate cele şapte
nave de desant, luate împreună, abia pot aduce 3500 de tone (500 tone fiecare),
dar asta înseamnă că nu vor mai putea debarca în ziua aceea nici măcar un tanc
sau un BTRM. Deci, abia necesarul unei singure divizii pentru o zi! Atunci cum
pot strategii şi planificatorii ruşi să rezolve această problemă fără
rezolvare? Desigur că autorii scenariului nu ne dau vreo soluţie.
Componenta navală
Coloana vertebrala a Grupării aero-navale ruse (D. 30 M) este Brigada Maritmă
11 M alcătuită din cinci nave de luptă mari: un crucişător purtător de rachete
din clasa Slava (12.500 t), două distrugătoare din clasa Kara (9.900 t) şi două
fregate din clasa Krivak (3.420t). Slava dispune de 16 lansatoare de rachete
supersonice navă-navă, navă-litoral de tip P-500 Bazalt, o mini-rachetă de
croazieră, care zboară cu 2.5 Mach şi loveşte ţinta din zbor orizontal.
Rachetele sunt capabile să poarte încărcături nucleare, muniţie termobarică şi
submuniţii inteligente. Umbrela sau asigurarea aviaţiei de sprijin a grupării
navale ruse, care operează în Dobrogea, împotriva avioanelor de interceptare
româneşti, este asigurată de crucişătorul din clasa Slava, înarmat cu opt
lansatoare de rachete S-300 M-1 (bătaie 90 km, altitudine maximă 25.000 m).
Apărarea antiaeriană (AA) propriu-zisă a grupării navale ruse este realizată
prin 80 rachete cu raza medie de acţiune (bătaie = 40 km) de tip SA-N-3B.
Apărarea nemijlocită a fiecărei nave din gruparea navală rusă este realizată de
câte 40 de bucăţi rachete AA cu rază scurtă de acţiune de tip SA-8 Gecko/OSA şi
până la şase sisteme AA Kashtan (2 x AK-630/ tun 6 rotativ ţevi cal. 30 mm şi
16 lansatoare SA-18 ). Fiecare sistem dispune de două tunuri rotative GSh-30k
cu şase tevi, cal. 30 mm şi două containere-lansatoare de rachete AA cu rază
foarte scurtă de acţiune de tip 9M311.
Forţele navale şi infanteria marină
Divizia 30 M mai are în organizare Brigada 41 M, vârful său de lance fiind
batalionul marin B. 166 M. Acesta este compus din purtătoare mici de rachete,
corvete din clasa Tarantul şi din clasa Bora. Corveta Bora, cea mai modernă
navă din clasa sa, are o viteză maximă de 102 km/h şi este înarmată cu
lansatoare de rachete navă-navă, navă-litoral P-270 Moskit/SS-N-22 (bătaie 120
km) este apărată de 20 de rachete SA-8 Gecko/OSA şi de sistemele de tip
Kashtan.
În replică, forţele noastre navale maritime, după acelaşi scenariu:
Forţa de apărare a României
Marina militară a forţelor române se bazează pe Flotila 56 Maritimă care
dispune doar de o fregată operaţională (Mărăşesti) înarmată cu lansatoare de
rachete P-21 Termit/SS-N-2 Styx (bătaie 80 km), patru tunuri AK-726 cal. 76 mm
şi 4 x AK-630 cal. 30 mm, celelalte două fregate tip 22 „Regele Ferdinand” şi
„Regina Maria”, fiind patrulă în baza navală Constanţa. Divizionul de corvete
(F-188 Zborul, F-189 Pescăruşul, F-190 Lăstunul) este şi el înarmat cu rachete
4xP-21. Un divizion cu trei vedete purtătoare de rachete din clasa Osa este şi
el înarmat cu rachete Termit (F-202 Smeul, F-204 Vijelia, F-209 Vulcanul).
Restul navelor (corvete, vânători de submarine, puitoare de mine, monitoare
fluviale) nu sunt capabile să opună rezistenţă grupării navale ruse.
Bineînţeles, este un lucru clar că flota rusă a Mării Negre este cea mai
puternică din regiune. După ea urmează în clasament cea a Turciei, dar pe locul
trei este cea română, înaintea celei ucrainene. Dar să vedem situaţia navelor
noastre patrulă, pe alte scenarii înrudite fiind numite nave “de paradă”,
respectiv fregatele Regele Ferdinand şi Regina Maria. La ora actuală se află la
al doilea ciclu de modernizare, iar Regele Ferdinand urmează să plece în
această lună în misiune de luptă de combatere a pirateriei în Oceanul Indian,
alături de alte nave NATO. Dacă este doar de paradă, înseamnă că nu numai noi
suntem tâmpiţi, ci întreaga conducere NATO este lovită în cap din moment ce
acceptă o navă de paradă în zone de luptă, care mai mult i-ar încurca decât ajuta.
Cu Regele Ferdinand va pleca şi primul nostru elicopter Puma Naval, care are
capabilităţi de luptă antisubmarin. Este primul din cele trei cu această
destinaţie. Reţineţi că încă cele două fregate sunt în fază de modernizare,
urmând să treacă la tipul de AAW (Anti Aerian Warfare), ele fiind destinate
iniţial ca fregate cu specific în lupta antisubmarin. Dar şi aşa, în faza
actuală, sistemele de lansare torpile sunt operaţionale, alături de tunuri.
Autorii scenariului au uitat că mai avem şi patru corvete clasa Tetal I şi II,
înarmate cu tunuri, torpile şi grenade antisubmarin (Vice –Amiral Eugeniu Roşca
şi Petre Bărbunenanu, respectiv Contraamiral Eustaţiu Sebastian şi Horia
Măcellariu).
Au expediat rapid puitoarele de mine, uitând că în una din confruntările navale
dintre noi şi ruşi, la 26 iunie 1941, când flota sovietică a atacat Constanţa,
distrugătorul Moskva a fost scufundat se pare de barajul nostru de mine.
Cunoscând disproporţia de forţe (5 nave mari ale lor contra 3 ale noaste, plus
mai multe auxiliare), sunt convins că amiralii noştri nu vor aborda flota rusă
direct, ci vor folosi o tactică diferită. Se pot face multe speculaţii, dar
pornim de la faptele prezentate în scenariu. Care este rolul flotei ruse aici?
În mod sigur, protejarea transporturilor forţei de debarcare şi asigurarea
siguranţei transporturilor cu întăriri şi materiale. Am văzut că navele de
desant şi aprovizionare vor trebui să facă o cursă continuă dus-întors pe ruta
de 400 km dintre Sevastopol şi Constanţa. Atunci, o parte importantă din flota
rusă va trebui să rămână în apropierea capului de pod pentru a-l proteja, o
altă parte va trebui să însoţească pe această rută navele de desant şi de
aprovizionare. Din start, flota rusă va trebui să se împartă, apărând
posibilitatea ca grupările rezultate să fie abordate separat.
Fregata Regele Ferdinand, pregătită pentru misiunea de
combatere a pirateriei în Oceanul Indian
Dar misiunea de bază a flotei noastre nu poate fi distrugerea flotei ruse, ci
împiedicarea aprovizionărilor capului de pod. Chiar şi scufundarea sau
avarierea unei singure nave de desant ruseşti ar scădea capacităţile acesteia
cu 14%, enorm dacă revedem cifrele logistice arătate mai sus. De aici flotei
noastre i se deschid mai multe posibilităţi, culmea, făcându-i probabilă luarea
iniţiativei. O posibilitate, nu zic că este cea ideală, asta depinde de felul
în care se împarte flota rusă, dar eu cred că forţa principală va rămâne să
protejeze capul de pod, este cea mai logică mişcare, deoarece dacă cade
sprijinul naval aici, se duce şi capul de pod înainte de a putea să mişte ceva.
Deci, rămâne o forţă rusă mai mică pentru protecţia navelor de desant şi
aprovizionare pe traseu. În mod sigur, în acest caz şi flota română se va rupe
în două, posibil grupare mai redusă, cu fregata Regele Ferdinand, două corvete
clasa Tetal, o corvetă purtătoare de rachete (Zborul) şi o navă torpiloare
rapidă (Smeul) vor manevra de la distanţă gruparea principală rusă cu scopul de
a o fixa şi ţine pe loc, pentru a nu putea interveni în altă parte. Vor simula
deplasări şi atacuri, după care se vor retrage, distragând atenţia forţei
principale ruseşti. În cursul acestor manevre, Zborul şi Smeul, ţinte rapide de
dimensiune redusă şi greu de lovit, vor încerca să se apropie sub umbrela
rachetelor de pe Regele Ferdinand suficient încât să angajeze cu torpile orice
navă rusă ieşită din dispozitiv, dar fără să-şi asume riscuri prea mari. Va fi
suficient ca să-i ţină pe ruşi în alertă şi în poziţie defensivă, deoarece nu
pot pleca în urmărire fără a risca să lase capul de pod fără protecţie de pe
mare. Dacă totuşi ar face-o, ar fi sfârşitul capului de pod, acesta putând fi
atacat şi masacrat pe plaje de la sol, fiind în imposibilitatea de a se apăra
în adâncime sau a manevra.
Între timp, restul flotei române va încerca interceptarea liniei de comunicaţii,
atacând cu două fregate (Mărăşeşti şi Regina Maria) convoiul rusesc de nave de
desant protejate de o parte mai mică din flota rusă. Şi de această dată,
fregatele vor angaja o luptă de la distanţă, distragând atenţia escortei şi
creând o fereastră de oportunitate pentru navele torpiloare rapide (Vijelia şi
Vulcanul, suratele Smeului) şi corvetele purtătoare de rachete (Pescăruşul şi
Lăstunul, suratele Zborului) pentru a se apropia şi ataca navele de desant. Am
spus-o şi mai devreme, scufundarea sau avarierea unei singure nave de desant
scade cu 14% posibilitatea de aprovizionare a capului de pod. Această
dezvoltare a reacţiei navale române poate continua, de exemplu, profitând de
luptele de hărţuială dintre corpul naval principal rus care protejează capul de
pod şi navele noastre, un puitor de mine (avem 5 în serviciu, fiecare putând
duce 200 de mine marine) s-ar putea strecura între ţărm şi flota rusă pentru a
planta câteva mine marine, făcând debarcarea rezervelor o aventură mai mare
decât întregul scenariu. În fine, de aici se poate dezvolta la infinit, cum
spunea şi Sun Tzu, totul e să respecţi principiile strategiei, conservarea
forţelor şi obiectivul final.
Scurtă concluzie
As vrea să închei cu o scurtă observaţie, referitoare la acest scenariu. Sunt
sigur că mulţi dintre cei care mi-au citit cărţile, după ce vor parcurge acest
articol vor sări în sus plini de revoltă strigând: “Păi bine, mă omule, dacă
este real ce scrii tu în acest articol, înseamnă că ne-ai vândut gogoşi în
prima ta carte, Când armele vorbesc, în care descrii o invazie ucraineană chiar
pe ţărmurile Mării Negre, în Dobrogea!”. Nu, nu este aşa, nu aţi dat banii pe
degeaba. Scenariul din Când armele vorbesc era mult mai specific şi mai clar,
debarcarea ucraineană se petrecea în contextul unui atac în nordul
Maramureşului şi al unuia pornind din sudul Basarabiei, teritoriu ucrainean. Nu
era vorba de o debarcare rusească de la o aşa mare distanţă, ci doar de una
costieră, folosind bazele ucrainene din vecinătate, practic o manevră tactică
de învăluire pe flanc a trupelor noastre. În plus, obiectivul atacatorilor era
pe acest front ocuparea Dobrogei şi a portului Constanţa, în acest scenariu ni
se vorbeşte de ocuparea Bucureştiului. Chestiunile logistice şi de comandament
se simplifică, forţele de reacţie româneşti sunt altele, vorbim deja de un
război pe mai multe fronturi.
Dar acest scenariu este absurd chiar prin concepţia şi executarea sa.
Analizându-l pe îndelete (nu mi-aş fi pierdut timpul cu el până nu am văzut
faptul că a fost preluat şi a penetrat destul de mult la noi, sunt mulţi aşa
zişi analişti care l-au înghiţit pe nemestecate) pot spune că poate fi posibil
în unele condiţii. Din păcate, nimeni nu a reacţionat serios la această
provocare cu scop clar de scădere a încrederii noastre de a ne realiza
obiectivele strategice, respectiv unirea cu Republica Moldova, subminând chiar
baza încrederii noastre, capacitatea de apărare a ţării, inclusiv a ţării
reîntregite cu teritoriile noastre de peste Prut. Iar încrederea adevăraţilor
patrioţi de dincolo şi dincoace de Prut este în România, în instituţiile şi
valorile sale, dar şi în capacitatea ei de a apăra la nevoie cu arma aceste
valori şi principii.
De aceea, este important, crucial, ca politicienii, de orice orientare sau
partid, să dea banii pentru înzestrarea armatei, fiindcă trebuie să înţelegem
odată pentru totdeauna, banii pentru apărare nu sunt o cheltuială, sunt
investiţii. Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război, spuneau vechii romani. Ne
place sau nu, trăim vremuri de schimbare, vremuri interesante, dar vechii
chinezi tocmai asta spuneau, să te ferească zeii să trăieşti vremuri
interesante. Iar dovada faptului că trăim vremuri interesante este chiar
punerea în circulaţie a acestui tip de scenariu.
Nu zic din start că este rupt de realitate, ar putea deveni posibil în unele
circumstanţe. De exemplu, în cazul unei înţelegeri între Rusia şi Ucraina, în
care aceasta din urmă dă acces total la bazele şi facilităţile sale. Au şi
pornit pe drumul ăsta, deja au prelungit închirierea portului Sevastopol de
către marina rusă până în 2042. Mai este o posibilitate, un atac din spate, o
lovitură de pumnal care ne-ar da peste cap planurile de apărare. Aici mă refer
la Ungaria, care în decursul istoriei sale tot timpul a avut tendinţa de a se
înţelege cumva cu ruşii în dauna României (după cum arată şi Larry Watts). Un
semnal în acest sens mi se pare şi frăţia ideologică demonstrată inclusiv pe
internet şi siteuri între grupările proruse ce militează pentru independenţa
Moldovei şi iredentiştii maghiari. Dar asta cu altă ocazie, într-un alt
articol.
Revenind la scenariul în discuţie, în condiţiile date, nu pot să nu accept
faptul că sunt de acord cu una din afirmaţiile din final. Ţinând cont de cele
expuse mai devreme, sunt de acord cu concluzia lui, cu un singur mic
amendament.
Se va termina cu o defilare a trupelor ruse prin Bucureşti. Da, e adevărat, vor
defila câteva sute de ruşi prin Bucureşti. Atâta doar că vor fi dezarmaţi, cu
mâinile pe cap, şi vor defila ca prizonieri încadraţi între baionetele
româneşti.
sursa:
http://cunoastereneconventionala.blogspot.ro/2013/06/nimiciti-in-4-ore.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu