INFORMĂRI

 

Am construit acest site pentru a combate pagina cu același nume de pe Facebook, a unei echipe care crede că, dacă are peste 4.200 de aprecieri la data de 17.11.2012, este o mare realizare. De fapt, pagina e o păcăleală sinistră, un adevărat test de IQ pentru români. Eu nu am nevoie de susținere din partea nimănui, nu vreau aprecieri și nici nu voi cere bani vreodată pentru a-mi atinge obiectivele, care sunt neutralizarea propagandei antiromânești ce durează de peste 70 de ani, executată din interiorul și din afara țării.

 

Ideea originală a unei ligi de combatere a antiromânismului nu-mi aparține mie, ci profesorului Ion Coja, încă de acum 12 ani. Din păcate, neavând resurse, nu a realizat mare lucru. Însă, de un timp, ideea a fost furată de inamicii României, care și-au dat seama că există o nișă deschisă pe internet pentru a prelua ofensiva și a promova propaganda antiromânească. Aceștia au dat bot în bot cu mine; eu am alte metode, alte principii și alte mijloace. Din păcate pentru profesorul Ion Coja, nu-i susțin toate teoriile, deoarece am acest drept, dar totuși am considerat că are dreptate în ideea lui de a combate un antiromânism organizat. Mai jos postez de pe pagina dânsului.

Sursa: http://www.ioncoja.ro/doctrina-nationalista/liga-pentru-combaterea-anti-romanismului/

Publicat de admin în Doctrină naționalistă, Vatra Românească pe 13.06.2007 | 6 comentarii

Publicat de admin în Doctrină naționalistă, Vatra Românească pe 13.06.2007 | 6 comentarii

La 8 iunie 2000, în ziua de Înălțare, prin sentința Tribunalului Municipiului București, s-a înființat fundația Liga pentru Combaterea Anti-Românismului, prescurtat LICAR.

Conform art. 7 din statut, „Fundația Liga pentru Combaterea Anti-Românismului își propune:

să apere valorile constituționale românești, prevăzute în Constituția României;
să monitorizeze apariția unor informații și referințe publice care denaturează adevărul cu privire la aceste valori românești;
să combată și să contracareze asemenea informații și referințe publice care, prin faptul că se abat de la adevăr, aduc sau pot aduce o atingere intereselor românești legitime legate de valorile constituționale românești.”

Președintele LICAR-ului este dl. profesor Ion Coja, căruia i-am cerut să ne dea câteva date suplimentare despre rostul cu care se înființează această fundație.

Am consemnat următoarea declarație:

„Fac din capul locului o precizare privind înțelesul cuvântului anti-românism. Prin anti-românism nu denumim atitudinea ostilă față de români a unor persoane sau părerile puțin măgulitoare pe care cineva le poate avea despre noi. Ci avem în vedere faptul că România și, îndeosebi, poporul român, neamul românesc, noi, deci, de la o vreme am devenit ținta unor strategii, a unor activități și acțiuni bine concertate, care urmăresc să submineze interesele românești la toate nivelurile existenței noastre, inclusiv pe planul fizic, biologic.

Precizez: găsesc că este firesc să existe persoane care să nu ne prețuiască, să nu ne iubească, dar este inacceptabil să existe instituții preocupate de subminarea noastră, ca stat și popor. Accept să existe păreri și atitudini potrivnice românilor, deoarece sunt și mulți dintre români care au păreri și atitudini ostile sau disprețuitoare față de un popor sau altul. A avea o asemenea atitudine ține de slăbiciunile inerente ființei umane de pretutindeni și de totdeauna. Dar mi se pare inuman să concepi și să desfășori ample strategii ostile unui popor, prin care să urmărești, ca scop final, dezastrul politic, economic, spiritual și biologic al unei etnii.

Facem distincția, așadar, între, să-i zicem, româno-fobie, ca expresie a șovinismului, pe care o pot manifesta unele persoane insuficient informate asupra fenomenului românesc sau prizonieri ai unei gândiri precare, primitive — sunt și printre români asemenea specimene — și anti-românismul practicat în cadrul unor instituții specializate ad-hoc, care funcționează în scopul de a prejudicia marile interese naționale românești. Anti-românismul pe care ne gândim noi că avem a-l combate nu este o atitudine, ci o politică! A unor instituții!” 

„Când spun instituții, nu mă gândesc la serviciile de spionaj de tip KGB, CIA sau Mossad, vechi de când lumea. Ci am în vedere acele structuri de sine stătătoare a căror rațiune de a exista și de a funcționa urmărește, în mod ofensiv și pe toate căile, slăbirea capacității de apărare și de afirmare a societății românești, a neamului românesc. Puțini români știu că, în secolul al XX-lea, a apărut anti-românismul ca profesie, cu practicanți care au ieșit la pensie după o viață întreagă consacrată desfășurării de activități antiromânești. (Se pare că prima instituție cu acest program a apărut în anii ’20, la Viena, dar subordonată altui guvern, altor autorități, nu celor austriece.)

Întreaga noastră istorie în secolul al XX-lea este de neînțeles dacă nu admitem existența anti-românismului ca factor al acestei istorii. Perioada 1990–2000, în mod deosebit, impune observatorului lucid concluzia că aceste forțe și strategii antiromânești sunt reale, puternice și deosebit de active, de perseverente, dispunând de tot ce le trebuie pentru a-și atinge scopul.

Personal, am avut ocazia să constat că strategiile antiromânești sunt foarte preocupate să-i împiedice pe români să se solidarizeze între ei, să se organizeze în structuri capabile să dea o replică eficientă la multiplele forme și modalități în care se manifestă anti-românismul instituționalizat. Am fost de mai multe ori martor neputincios la desfășurarea unor diversiuni prin care se încerca paralizarea reacției noastre de apărare. În mod deosebit, în plan mediatic, prin presă și televiziune, se acționează sistematic pentru descurajarea sentimentului național românesc.

Ca senator (1992–1996), ca vicepreședinte la Uniunea Vatra Românească și la Partidul Democrat Agrar din România, ca publicist, ca profesor, am putut căpăta informații care mi-au confirmat temerile mele cu privire la preocupările antiromânești extrem de bine planificate și concertate ale unor structuri în care, din păcate, sunt cuprinși și mulți români! E azi mai multă trădare de patrie ca oricând în istoria neamului nostru! De aceea, noi, Liga pentru Combaterea Anti-Românismului, suntem preocupați în primul rând de identificarea acelor trădători, a acelor cozi de topor fără de care agresiunea străinilor nu ar avea nicio șansă de izbândă.

Considerăm însă că forma cea mai adecvată de a contracara anti-românismul este să creăm valori românești autentice și să le promovăm, susținându-le, pentru ca acestea să se afirme și să se impună. Răul pe care românii și-l fac unii altora și, implicit, Țării, este mult mai mare decât răul pe care ni-l fac ceilalți, străinii răuvoitori! De aceea, combaterea anti-românismului trebuie să includă și combaterea acelor defecte ale românilor, ale mentalității noastre, care împiedică libera și corecta competiție a valorilor, încurajând impostura, șmecheria ieftină, potlogăria, în dauna personalității autentice, a creatorilor de valori, a întreprinzătorilor de anvergură! LICAR își propune să sprijine formarea unei elite românești, întemeiată pe competență, onestitate și iubire de neam! Firește, acest obiectiv constituie scopul unei strategii mai vaste pe termen mai îndepărtat, rolul nostru, al Ligii, fiind acela de a conștientiza și activa societatea românească, instituțiile mari ale acesteia, cu privire la necesitatea de a avea o asemenea elită. În momentul de față suntem o societate cu o elită mai falsă ca oricând. În proporție majoritară, cei ce alcătuiesc această pseudoelită românească sunt infractori de drept comun, mari delapidatori, mari escroci, mari impostori. Actuala elită este boala de care va trebui să ne vindecăm! Este tumora malignă a cărei extirpare nu mai poate fi amânată!” 

„Agresorii care au declanșat acest război invizibil nu se folosesc de tunuri, bombe atomice și alte arme „primitive”. Ei uzează de arme mult mai eficiente și mai discrete: arma financiară (creșterea datoriei externe e mai înrobitoare decât ocupația străină), arma biologică, arma ecologică etc. Foarte mult folosită ca armă este manipularea electoratului, a maselor de alegători, cărora sistemul democratic, prin instituirea votului universal, le-a dat dreptul de decizie politică. Asta în teorie! Căci, în practică, acest sistem nu este capabil să-l ferească pe omul de rând de efectele diversiunii mediatice, ale minciunii și dezinformării, ale manipulării. În lumea democratică funcționează o sumedenie de tehnici subtile prin care electoratul este împiedicat să priceapă ce e rău și ce e bine, e împiedicat să-și dea seama cine voiește cu adevărat binele Țării și cine nu!

Manipularea a devenit o știință, iar rolul minciunii, al dezinformării, al diversiunii este azi mai mare ca oricând în istoria lumii. Componenta nemilitară a agresiunii la care suntem supuși este dominantă și, din această pricină, este nevoie de angajarea noastră, a unor nemilitari, în susținerea și promovarea suveranității noastre ca stat, ca subiect al istoriei de azi și de mâine.

Suntem perfect conștienți de disproporția teribilă de forțe. La nivelul înzestrării materiale, inclusiv financiare, adversarii noștri au tot ce le trebuie, au toată puterea. De partea noastră avem însă puterea și forța dreptului, a adevărului, a credinței în Bine, în Dumnezeu. Nu ne propunem să răpunem noi Fiara apocaliptică. Răul nu va dispărea din lume niciodată. Răul însă poate fi descurajat și limitat, îngrădit. Ce putem noi face este măcar atât: să conștientizăm opinia publică românească, în primul rând tineretul și intelectualii, asupra acestei realități absurde și inacceptabile: anti-românismul!

Firește, în funcție de sprijinul pe care îl putem găsi printre compatrioții noștri din Țară și din străinătate, vom încerca să facem mai mult, mai multe!

[...]

În concluzie, Liga pentru Combaterea Anti-Românismului se înființează pentru a afirma și a apăra drepturile pe care le au românii în România, ca populație majoritară. Peste tot se face caz de drepturile minoritarilor! Dar despre drepturile majoritarilor nu se spune niciun cuvânt! Nici măcar în Constituția României! Noi, românii, pentru că suntem azi aproximativ 90% din populația României, avem obligația, dar și dreptul, față de trecutul românesc al acestor ținuturi, ca peste cinci sute de ani sau o mie, românii să reprezinte tot 90% din populația României sau chiar mai mult! În niciun caz mai puțin! Adică avem obligația să ne ținem de programul politic atât de bine precizat de Mihai Eminescu, care, în mai multe rânduri, a subliniat foarte apăsat că „Chestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea României este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c-un cuvânt geniul lui să rămâie și pe viitor norma de dezvoltare a Țării și să pătrundă pururea această dezvoltare.”

Nu întâmplător Eminescu este ținta unei campanii de denigrare a sa și a mesajului său politic. Această campanie face parte din strategia anti-românismului instituționalizat. Eminescu este la baza oricărei politici lucide de afirmare a românismului și de combatere a anti-românismului! Atitudinea față de opera politică a lui Eminescu este barometrul atașamentului autentic la valorile românești!” 

             CONTINUAREA PE cpcar.ro/INFORMĂRI.php